Schimbari cotidiene

Ziua mea a inceput inca de dimineata sa fie diferita.
Nu. mint. de aseara.
Serile mele obisnuite de pierdut vremea pana la 12 pe mess au avut o intorsatura grava in seara precedenta. Calculatorul a zacut inchis de la ora 8.30 p.m. Am cautat sa citesc o carte buna, dupa care am realizat ca incepe Senfield pe pro cinema. Da, din fericire mai este bun la ceva cutiuta mea mica din camera, care sta deschisa de 2 ori pe saptamana in cel mai bun caz.
De ce palavragesc despre asta? Ideea este ca am dormit 9h intr-un final toata noaptea, ceea ce este extraordinar, am batut recordul meu de tinut o ciocolata in gura cat mai mult : 22 de minute.
Insa, pe langa toate astea...am realizat din nou cum lucrurile nu mai sunt cum erau altadata, desigur. Era normal, intr-adevar, insa de la 20 de prieteni buni sa ajungi sa ai doar 1? Si cel mai trist e ca nu sunt singura care trece prin asta, am ajuns la concluzia asta cu mai multi.
Cum oamenii pot avea o influenta atat de mare asupra ta... Cum am ajuns sa ma resemnez cu situatia mea. Cred ca cele mai fericite momente ale mele sunt cand imi fac un castron de popcorn si ma uit la cinestie ce serial de pe calculator, iau o carte si citesc, ascult o melodie frumoasa care daca o sa o gasesc am sa o pun aici, dansez singura, cant singura, cant la chitara. Activitati foarte...solitare.. Nu mai am nevoie de nimeni mai nou, nici de un sfat, am ajuns sa imi dau singura sfaturile. Pentru multi asta inseamna o mare realizare si multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar nu mai e bucuria aia de a depinde de cineva. Defapt..din contra..depind de multi din moment ce scriu asta.
Cum spunea cineva, am momente cand mi-e dor de oameni si am momente cand nu. Realizez cum multe legaturi s-au rupt, multe lucruri nu mai sunt deloc cum erau pana acum. Multe din ele nici macar nu mai exista, sau exista dar exista pentru ca respira, sau ceva in genul. Mi-e dor de multi dintre voi, dar devin rece in momentul cand vad ca interesul vine doar din partea mea.
Nu stiu exact ce s-a intamplat de toata lumea este ongrozitor de ocupata acum.. Nimeni nu mai are timp sa scrie o scrioase, un mail, sa dea un cadou mic, sa spuna un salut. Nimeni nu mai face niciun gest. Multi sunt prea ocupati de persoana lor proprie, de realizarea lor in viata, de gasirea fericirii si a scopurilor proprii.
Eu ce fac? Probabil la fel.
Nu ma mai atrage nimic. Nimic din ce faceam pana acum. Parca nu mai sunt om odata cu inaintarea mea in societate si varsta. Trebuie doar o zi ca asta. Cand totul ia o intorsatura grava. Cand mai cresc cate putin.
Cand suspin.