miercuri, 27 iulie 2011

Am o ora de cand am coborat din trenul accelerat Mangalia - Suceava. Am ajuns acasa, si m-a patruns un sentiment de siguranta... pana am deschis laptopul.

Curiozitatea m-a impins totusi sa aflu detalii despre un baiat care s-a inecat pe aceeasi plaja unde am fost si eu. Pentru prima oara in viata mea, am experimentat senzatia de a cunoaste mai mult sau mai putin (foarte putin) acea persoana... si m-a afectat cumplit. Si ce a fost mai dureros e ca era printre the good guys din ce am inteles de la un prieten apropiat (prin intermediul caruia auzisem de el...). Nu prea conteaza ce am sa spun mai departe, sau sa imi vars eu sufletul pentru ca ar fi ipocrit din partea mea, insa, m-a uimit reactia mea instanta de dupa aflarea vestii...

Vreau doar sa tin un moment (in cazul de fata, post) de reculegere pentru acest baiat. RIP Mihai. Asta e o drama, pe care n-as vrea s-o traiesc in vama.