Mai stii, iubitule?

Bună iubitule,
Mă mai recunoşti?
Mi-am cumpărat o geantă,
În care îmi ţin toate cele necesare.
Ştii ce am aici?
O poză cu noi doi.
Alb-negru.
Ştii unde e? E cu noi. În Gara de Nord.
Când? Nu mai ştiu,dragul meu.
Cred că are 30 de ani pe puţin.
Dar uite, e o dată pe spate.
1974. An bun.
Dragostea mea, ce-ai mai făcut între timp?
Defapt nu-mi spune. Probabil ţi-ai găsit o soţie
Care ţi-a satisfăcut toate dorinţele.
Nu vreau să ştiu.

Dar uite ce mai am?
Am un trandafir.
Îl ţii minte, iubitule?
Da, l-am presat, în cartea aceea,
Care am găsit-o aruncată şi călcată în parc
Da, da, cea care am citit-o amândoi
Din care recitam câte o pagină,
Şi la care stăteam până când luna ne veghea
Şi citeam chicotind la cuvintele indecente.
Da, mi-ai lăsat mie cartea aia.
Mai ţii minte trandafirul?
L-am găsit fix după un an de când ne cunoscusem.
Da dragul meu, atâta timp a trecut.

Mai ţii minte asta?
E o bucată din geaca ta de piele.
E de la banchetul nostru, unde toţi ne invidiau
Unde mă simţeam ca o regină, firavă şi gingaşă,
Asta eram în braţele tale.
Şi pluteam amândoi deasupra meselor.
Şi săruturile noastre erau pline de pasiune.
Mai ţii minte, scumpul meu?
Atunci când mă conduceai spre casă
Şi te-ai agăţat de-acel gard nenorocit
Şi erai foarte supărat.
Şi am promis că vom râde când vom vedea acea bucată.

Mai ştii, dragostea mea?
Din păcate, eu plângeam când o vedeam.
Erau clipele când chiar mă simţeam împlinită.
Mai ştii prima noastră noapte de dragoste
Când ascultam o melodie de jazz.
Dumnezeu mai ştie care
Când dansam şi săruturile erau mai deosebite
Şi amândoi trăiam într-un univers diferit
Şi tu ai început să plângi?

Mai ştii?
Când nenea Ion ne fugărea
Pentru că ne pupam în faţa scării lui?
Pentru că nu suportă tinerimea de astăzi fără respect?
Mai ţii minte cum nu ne dădeam drumul de la mână
Nici când un profesor trecea pe lângă noi
Mai ţii minte când ne băteau inimile simultan
Şi cum fiorii ne treceau
Din cap până-n picioare.
Mai ţii minte?!

Da. Le-am luat după mine.
În eternul meu.