vineri, 25 iunie 2010

Si voi fi...



Nu exista frig mai friguros si rece mai inghetat cum erau mainile tale. Nu exista sentiment cum am simtit eu, cand ochii tai s-au inchis si nu s-au mai deschis. Nu exista o durere mai mare cand stii ca un om valoros s-a dus inainte de vremea lui. Nu exista zi in care sa nu-mi aduc aminte fiecare sfat, fiecare vorba, dar mai ales niciodata vocea ta nu mi-a fost mai clara ca acum.

Dar totusi, viata merge mai departe. Si e greu cand stii ca sunt atati care poate nu merita sa aiba atatea, si eu am un asa mare gol in mine care cel mai probabil nu se va mai umple niciodata. Si totusi, mai existi. Cartile de fizica de pe hol imi vegheaza iesirea din camera, biblioteca din toata casa ma ingrijeste, si mai ales, de unde esti, tu ma urmaresti si imi porti de grija.

Dar zambesc in fiecare zi, pentru ca stiu ca asta ai fi vrut. Si am senzatia ca merg exact pe pasii tai, si traiesc exact tot ce ai trait. Si incerc sa nu mai gresesc, si incerc sa pun in practica ce m-ai invatat. Pentru ca intr-adevar, realizezi ce importanti sunt anumiti oameni abia atunci cand nu mai sunt. Si mi-e greu sa imi imaginez viata fara tine, fara glumele tale, fara zambetul tau, a unui om bland si intelept. Mi-e ciuda ca te-ai nascut intr-o era gresita. Si tara gresita. Si doctori gresiti. Si tot. Si nu ce meritai tu.

Dar stiu ca tu esti fericit unde esti. Stiu ca zambesti usor cand mama mai coase ceva, cand eu pornesc pe drumuri pentru sponsorizari si organizari de diferite evenimente. Si stiu ca esti mandru de mine si de el. El munceste si pentru tine acum. Si e greu. Acum in orice caz spun doar in numele meu. Sper doar, ca tot ce am facut, sa iti fi umplut inima macar putin pe cat meritai, pentru ca ai reusit sa creezi atatea care atati oameni n-au putut. Sa unesti o familie, sa ne faci oameni, in adevaratul sens al cuvantului. Si stiu ca acum poti sa te relaxezi, pentru ca ne-ai lasat pe maini bune, si ne descurcam mai bine decat ai fi crezut. Dar tot, ar fi fost mai usor daca erai si tu. Si am fi avut cu totii alta inima.

E doar trist, ca tu aveai o inima atat de mare, si totusi nu a putut sustine atata dragoste din partea noastra.

E ultima oara cand am sa mai plang, pentru ca stiu ca ti-e ciuda ca nu poti fi aici sa imi stergi lacrimile de pe obraz. Si stiu ca ai vrea sa ma vezi fericita. Si voi fi.