Iar a nins. Putin dar de ajuns cat sa ma faca sa zambesc, sa nu mai fiu atenta la vreo 2-3h. Chiar daca era o vreme posomorata, lumina nu indraznea sa bata si in clasa noastra, toata lumea tindea sa isi aseze capul pe banca... eu zambeam. Si imi venea in cap numai melodia de mai jos. Si in acelasi timp aveam in minte o imagine atat de ..previzibila as zice. Un tip, unul oarecare. Un el. Unul zambitor. Unul caruia as fi vrut sa-i sar in brate, sa stiu ca pot sa il mangai, sa-l alint, sa fiu plina de afectiune fata de cineva. Traiesc niste hormoni foarte ciudati acum. Sunt atat de simpatizata de unii, atat de mult invidiata de altii. (De ce sa fiu modesta acum? Ma simt bine, prefer sa cred ca restul ma invidiaza, nu ma urasc). Dar lipseste acel ceva care la un moment dat trebuie sa existe in viata tuturor. Simteam (fredonand melodia asta in cap) cum stau in fata unui semineu, ca zambesc acelui 'el' .. si el zambeste. Si amandurora ne-ar fi placut sa ne tinem de maini. Dar ne multumeam doar cu prezenta celuilalt. Asta vedeam eu. Si vedeam o camera goala. Cu pereti albi, pe care se reflectau doar umbrele noastre. Se simteau prin acele umbre, caldura si afectiunea pe care erau amandoi dispusi sa o ofere.
Desi frustrarile exista, nu simt nevoia de a .. vâna ca sa spun asa. Ma imbrac la fel, nu ma stresez sa arat mai bine ca doar doar unul ma va vedea. Nu. Nici nu-mi pasa sa se dea un oarecare la mine, nici nu vreau sa vad un tupeu de acela nemaivazut, si cat de grozavi sunt unii. Nici nu vreau sa-i vad grozavi. Vreau sa-i vad cat de cat intelectuali, sociabili. Cat de cat creativi si artisti. De ce? Pentru ca mi-ar place din cand in cand sa primesc cate un biletel cu 'stii, tin la tine'. Si mi-ar place ca fara motiv sa primesc o floare, nu un trandafir de 100 de mii firul sau cat o mai fi acum. O floricica de pe strada. Mi-ar place din cand in cand sa ma sune, sa ma lase sa vorbesc doar ca sa imi auda glasul. Mi-ar place sa nu fie el durul care poate inghiti multe din partea tuturor. Sa aiba nevoie de un om caruia sa se descarce, si sa fiu prima care o suna, pentru ca in primul rand el tine la mine ca o prietena, nu ca o simpla papusa care intamplator o pupa ocazional, cand o vede.
Mi-ar place ca din plictiseala sa deseneze un desen stupid si sa mi-l dea mie, doar pentru ca eu sa nu uit niciodata de el, desi stie ca indiferent ca vrea sau nu imi va lasa o gaura in mine, plina pana la momentul despartirii, vindecata doar dupa un timp dar nu in totalitate.
Mi-ar place sa cumpere un pix special pentru mine, sau special pentru mine sa faca un efort .. de genul...daca spun ca vreau o faţă zambitoare facuta doar din felii de cartofi. Sa o faca, oricat de stupid ar suna. Bine a fost un exemplu tampit.
Sau daca vreau un dans. Da, un dans, oricat de talambi am fi amandoi la asta, sa incercam, si sa ne simtim bine. Cred ca oricine stie sa invarta o fata, ignorand faptul ca m-as impiedica.
Sa radem amandoi de cat de prosti putem fi uneori, sa ne spunem cat suntem de prosti in gluma, fara ca celalalt sa se supere, sa ne obisnuim cu felul nostru de a fi, sa nu ne suparam de la unele jigniri in gluma.
Sa ne batem pana celalalt tipa de durere si ne oprim. Radem doar ca sa il facem pe celalalt sa rada,chiar daca ne simtim rau ca l-am facut sa-l doara.
Cred ca incep sa inteleg de ce nu mai am dorinte de Craciun. De ce de cativa ani nu pot concepe ce vreau. Pentru ca n-aveam nevoie. Si poate nici acum n-am nevoie. Dar mi-ar place.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu