.

Ce ma enerveaza cand unii reusesc sa-si impuna un punct de vedere.
Unii s-au invatat sa zica eu vreau sa fac asta acum, si sa se indeplineasca, pentru ca au reusit prin antisociabilitatea lor sa devina mai interesanti.
Poate sunt doar incapatanata,dar de fiecare daca cand eu as vrea ceva n-ar avea nimeni timp sa si-l dedice sa ma ajute. Insa eu stau si inghit de fiecare data ca da, hai sa fac ceva frumos.
Ma rog, am inghitit prea multe doar. Si cu cat is mai multi cu atat mai putin drept de a raspunde in vreun fel imprevizibil am. Poate nu vreau sa merg acolo, poate nu vreau sa dau atatia bani, poate nu vreau sa mai treaca timpul si poate nu vreau sa trec in anul nou cu voi.
Poate nu vreau sa ma imbrac asa, poate nu vreau sa ma dau cu parfum, poate nu vreau sa fac dus.
Poate nu vreau sa imi mai pese.
Si ce daca? Chestiile astea oricum tot de mine depind, si tot eu trebuie sa iau decizii asupra lor.
Screw this.

Unde esti?

Ma intreb uneori. Daca te-as intalni, m-ai recunoaste, printre miile de schimbari, printre rasetele schimbate, zambete false, daca m-ai sti dupa cum eram eu candva.
Daca te-as lua de mana, ai simti aceeasi fluturi care i-as simti eu,daca ai zambi instant si ai simti ca plutesti.
Daca mi-as arunca pantofii in mare, si m-as arunca eu cu totul, cu haine, cu suflet... ai veni dupa mine?
Daca ti-as striga numele, ai raspunde?
Daca gatul meu sta la bronzat, asteptand un sarut de vampir, o alinare, l-ai alinta?
Ma intreb uneori unde au disparut atatia ani, atatea mii de zile, atatea sentimente acoperite de un strat gros de zapada, pierdute, ingropate in noroi, biodegradabile.
Unde au disparut atatea aventuri, acoperite de nisip, de valurile gentile. Unde suntem noi?
In ce oras mai esti? In ce secol traiesti?
Ma intreb uneori, cand ne-am schimbat atat...de la 2 adolescenti natangi, anti-sistem, cu blugi rupti si camasi in carouri. Unde au disparut toate conceptiile noastre puerile. Noi de ce ne-am maturizat?
Si daca ne-am maturizat, de ce nu impreuna?
Daca nu impreuna, de ce nu in acelasi loc?
Unde esti?

Idei

Nu voi mai spune nimic despre Craciun, e foarte over-rated, m-am plictisit de oamenii tristi.
Voi spune ca astazi sunt plina de energie, pentru ca ascult ultimul album Atmosphere. Ciudat, da, nu sunt mare fan, unii ar zice ca e naspa albumul, dar hei daca nu exista opinii pro si contra n-ar fi interesant, right?
Cele mai geniale melodii care le-am ascultat de multa vreme, chiar m-au trezit, gen sa screw Christmas, screw Hrusca. Nu de alta, foarte frumoasa sarbatoarea si astea, dar a devenit si asta prea comerciala, lipsita de implicare sau sentimente.
N-am bani frate de cadou. Dar consider ca un zambet valoreaza cat mii de cadouri, o urare mai buna decat orice, sau sa primesti un cadou cand repeti ca vrei acel lucru de mult timp si cand chiar primesti, zici : Uite frate, cineva chiar m-o ascultat.
Si iar am revenit la ideea de Craciun. Uf. Nu ne simtim bine daca nu avem cel putin 2 sarbatori in fiecare luna la care trebuie sa aruncam o gramada de bani. Oh, bine a zis cine a zis ce a zis.
Si stiu ca sunt multi care gandesc ca mine si sunt anti-sistem, dar singurul bine care il pot face este sa ignore, pentru ca ar fi mai bine pentru ei. Desi nu vad cata putere ar avea 10% din toata populatia care gandeste asa sa schimbe restul de 90% de mentalitate stricata de era vremurilor noastre.
People don't give a fuck.


ati observat vreodata ca cei mai tari oameni de la tv, gen mircea badea, carcotasii, bla bla, sunt doar barbati? chiar nu pot sa concep o femeie cu ton ironic, femeia are rolul de a zambi prosteste in fata camerei.... trist.

All i want for Christmas

Buna dimineata.
E soare afara, si 0 grade in Sibiu. Asta am auzit in trecere cand ma plimbam prin casa dupa o gura de Pepsi. Am auzit parca vag un '4 grade in Iasi' ? In orice caz, Sibiul a iesit in evidenta.
Mi-e dor de Sibiu. Foarte frumos orasul. Probabil acuma e asa de frumos aranjat tot.
Aseara am facut bradul, pe ritm de colinde. Nu de a lui Hrusca, ci de a lui Sinatra.
Chiar suna frumos... pana a intervenit mama cu nervii ei vesnici, cum ca ea vrea sa asculte si Schimb de mame.
Joy. Si astfel inca o parte din traditii s-a distrus. Si mi-aduceam aminte anul trecut de unele lucruri care mama le-a zis legat de felul meu de a sarbatori Craciunul, ceea ca ma facea sa ma simt atat de naiva.
Si in felul acesta imi venea in cap o imagine din viitor, cu un sot si copii. Mi-am promis ca voi avea grija sa existe acel spirit al Craciunului ca in toate filmele de la ora 10 dimineata de la tv. Voi avea grija ca Mos Craciun sa existe pana la o varsta inaintata, sa existe cozonaci facuti de mine,oricat de prosti facuti ar fi, sa fie un brad intr-adevar frumos si sa nu ma zgarcesc sa arate bine, sa am grija ca toata casa sa fie placuta, si sa zambesc la vederea instalatiilor.
Azi dimineata, mama facea cozonaci si era nervoasa ca au luat idiotii astia apa. Si asa imi aduc aminte de societate. Si realizez...nu e numai mama de vina ca toate traditiile au disparut pe parcurs. Toti sunt, si modul oamenilor de a-i influenta pe restul.
De ce n-am mai primit un cadou propriu-zis de ceva ani buni? Cel putin nu din partea parintilor? Cause it's not worth it.

I'm dreaming of a white Christmas

Perioada asta de sarbatori se schimba de la an la an. Da, scriu iar despre asta.
Merg o data pe saptamana, hai acum a fost o exceptie si am mers de 2 ori. Nu se pot freca mai tare oamenii de tine, sa se grabeasca mai tare sa coboare din autobuz, sa se tipe unii la altii 'fa doamna loc ca nu vezi ca-s batran si abia ma tin picioarele' si 'inaintati ca ma prinde dracu intre usi' .
Stiu ca sunt putin naiva si nu am cum sa sper la asta, dar macar acum nu poate fi lumea mai calma, sa se concentreze sa cumpere niste cadouri cat de cat simbolice, sa fie calmi, sa zambeasca. Eu in ultima vreme zambesc, indiferent de starea mea, zambesc la oamenii care cer sa le compostez biletul, zambesc la sofer, la oamenii de pe strada, la oamenii care nu i-am vazut de mult timp. O fi un zambet fals dar intr-un final ma face si pe mine sa ma simt mai bine si dau senzatia unui om ca nu am nimic cu el.
E perioada aia din an cand se canta colinde si ar trebui sa fiu atat de incantata ca merg si raspandesc bucuria sarbatorilor si etc. Cand ma chinui sa fac un cadou chiar daca din buzunarul meu isi iau zborul mii si mii de fluturasi.
E perioada aia din an cand it's better to love and to give then to take and to hate.
Perioada din an cand ar trebui sa fie totul alb, si sa ninga o gramada, si sa ne tavalim toti in zapada si sa mergem uzi leoarca in Natura, sa bem un ceai cald.


....e anul in care toate parerile mele s-au schimbat si toate traditiile nu mai sunt traditii, si realizez cum cursul vietii isi pierde farmecul. Chiar cu aceasta perioada de an care ar fi trebuit sa imi aduca atata bucurie.
At least i have you.
Totul e bine cand se termina cu tine.
De-aia things are getting from bad to worse:)
Noapte buna.

Concert

Maine primul meu concert.
Staring : eu si D. de la mine din clasa.
Location : Cancelarie Vranceanu
:)))
da.. e cam prima oara cand cant in fata unui public mai matur, si am ceva emotii.
Bine, o sa iasa ok indiferent, chiar daca mai incurc cateva acorduri, it's gonna be fiine.
Okaay ma duc for some lady time, then for some friends time, then a bit of guitaring, then sleeep.

They're almost here

Astazi m-am simtit din nou tanara.
Joaca de-a copii si Mos Craciun au adus o oarecare buna dispozitie, chiar daca durerea mea de cap excela de 3 ore, sentimentul de 'sa spun sau nu o poezie lu mosu' chiar era interesant.
Nu cred ca poate spune cineva ca a sarit in spatele lui Mos Craciun la propriu si i-a dat ordine gen 'du-ma acum pana la banca'.
Astazi m-am simtit din nou copil, chiar daca din cand in cand degetele mele mai sufereau, urechile mele se mai plictiseau, cantand aceleasi colinde de doar 3 zile,dar de-ajuns cat sa ma exaspereze.
Nici creierul meu nu vrea sa mai perceapa ceasul dimineata, el deja e in vacanta.
Sunt pierduta pe meleagurile sarbatorilor, intr-o zapada alba si fascinanta, de un spiridus care imi ia usor mana, delicat, si ma conduce spre un loc pasnic si linistit. Acolo nu mai conteaza ce zi e, nu mai conteaza perioada din zi, conteaza in totalitate bunastarea ta, bunatatea si vointa ta.
Better to give then to take they say. Indeedee-o.
Zambetul unui om care a primit un cadou de la tine si entuziasmul cu care deschide cadoul te face sa uiti de cele 2h pierdute cu impachetatul, sa uiti toate cele rele care le ai pe cap, macar stii ca un om isi schimba parerea despre tine,despre el, se pot repara unele legaturi, si la urma urmei n-a fost in zadar toata munca ta.
You've outdone yourself!
Heh... I really am smart.
Abia astept sa ii revad pe toti, sa se intoarca in orasul lor, orasul meu,de unde toate au inceput.

Colinda trista...

Long time no write.
Trec printr-o perioada extrem de ciudata. Nu spun ca toata saptamana trecuta a fost un nou sens al expresiei 'a o duce prost'.
Din rau o duceam in mai rau.
Si din nu stiu exact ce motiv, totul a fost atat de previzibil, cu exceptia unor evenimente mai speciale.
Saptamana asta repetam colinde. Este sec. Si jalnic. Anul trecut tin minte ca simteam o bucurie, o stare de bine si de utilitate. Acum desi ma implic mai mult decat restul mi se pare ca ma implic degeaba, ca imi stric nervii inutil, ca ma tip la colegi care nu-si pot tine parerile pentru ei nici macar 5 minute pana se suna. Chiar daca raman in pauze, raman pentru voi, ca sa iasa ceva din toate astea, sa nu mai fim chiar ultimii tampiti in cancelarie.
Ma rog.
Nu stiu de ce ma refer la voi atat de direct, si-asa nu veti citi niciodata asta.
Imi revin atatea amintiri de anul trecut, de centrul de copii cu nevoi speciale, care nu pot fi fericiti, carora le lipseste o parte a corpului, sau mai rau, o parte a mintii. Simteam nevoia sa fiu mai buna, sa ajut cum pot pe oricine.
Era frumos anul trecut. Probabil si oamenii faceau sa fie asa. Nu mai sunt oamenii de a 12a de anu trecut. Da, poate n-aveam tangenta cu toti, dar simplul fapt ca vedeam niste oameni mai normali pe holurile preaiubitului nostru liceu, facea totul sa aiba o nota mai vesela.
Si-au luat toti alta viata, s-au mutat si au pierdut legatura pe parcurs, unii poate nici nu ma mai tin minte. Dar it was so nice.
Mi-e teama de anul 2009. 2009...heh..ce ciudat. pana cum 2008 era un numar porno si rotun. 2009 are o coada de albina in capat. Ah, o sa fie un an superb, prevad asta.

"Cand zurgalaii suiera-ntr-o dunga
Pe-o fila ultima de calendar..."

Uite un colind care reflecta cu adevarat parerea mea despre trecerea in anul nou. De-aia nu am niciodata chef de revelion,de-aia putin imi pasa unde il fac, cu cine il fac(mai nou), nu-mi mai pasa. Nu-mi vine sa sarbatoresc trecerea in noul an. Pentru ca odata cu trecerea timpului toti va schimbati. Nu am sa ma mai plang ca ma schimb eu, ci ca va schimbati voi. Si indirect ma afecteaza, si ma schimb si eu.
Si m-am saturat sa depind de voi. Nu va mai schimbati, la dracu! purtati aceleasi sosete(numai sa le spalati),aceleasi haine, nu va schimbati aspectul, nu-mi pasa ce faceti,doar stati naibii la fel.

Craciun fericit.

Unexplainable

ce comedie, drama si fantastic.
ce intamplare, ce amintire.
ce dependenta!
ce?
tu.
un pepsi printre toate sucurile
pline de euri carbogazoase,
kilograme in plus, complexe.
o alocatie printre toate zilele lunii
mult dorita si asteptata
putin durabila,greu de mentinut.
dar putinele momente de fericire.
un greier ce creeaza acea armonie
din linistea de taiat cu cutitul.
un surplus binevenit intotdeauna.
un calm.
un jurnal ce mentine toate amintirile mele vii,
ce nu le-as putea pierde nciiodata.
nu mi-as permite.
si pe care-l urasc atat pentru ca ma intoarce unde nu vreau.
o pagina
de scrijelit,mototolit,desenat si scris.

esti matura ce ma invita la dans
in fiecare prima sambata a lunii.
tacuta si folositoare,
ce sterge toate regretele adunate
cel putin pentru o perioada.

esti imbratisarea mea in momentele singuratice,
esti lacrima calda ce-mi incalzeste obrajii,
esti sarutarea pasionala dupa care tanjesc o luna
si o primesc intr-un final
in fiecare prima sambata
a fiecarei luni.

ce drama,comedie,fantastic
ce inexistenta,ce dependenta.
tu.

Reflexie

Doua concluzii am de spus.. intr-un mod cat mai ambiguu posibil. Cat sa nu inteleaga multi.

Mi se pare atat de ciudat sa plangi. Dar si mai ciudat e sa te privesti plangand. Sa te duci in baie sa te speli pe ochi si sa te intalnesti cu tine in oglinda. Sa iti reflecteze toata durerea si toate regretele tale din momentul acela. Sau in camera, plimbandu-te alene incercand sa te calmezi, crezand ca esti pe strada si mii de ochi te privesc. Macar de propria demnitate sa opresti lacrimile, macar pentru faptul ca poate e prea mult. Toti au plans o data la viata lor. Ori de la un film stupid (a, si s-a dovedit ca femeile plang din cauza hormonilor maternali or smth. ca sa nu fie doar din motivul 'femei', ci motive biologice ), ori de la o taietura cand erau mici. Si suntem toti atat de urati cand plangem. Figura noastra capata alta culoare, buza superioara ia o forma patratoasa. Si devine intreaga fata mai elastica. Uneori ma gandesc daca pur si simplu se incalzeste de la nervii aia si de la lacrimile calde...si daca e ca fierul..bate fierul cat e cald gen. Va dati seama? Fetile noastre vor putea avea forme dreptunghico-triunghi-molecularo-drepte. Da, n-au legatura una cu alta, si e imposibil anyway dar mintea mea bolnava asta a scos.
Si nasul nostru n-ar mai fi carn, rotund in varf, drept, rupt. Ar putea fi ca un nas de clovn. O sfera rotunda si rosie. Si ochii nostri ar fi denivelati si sprancenele nepensate , una pe-un obraz,cealalta pe frunte. Ah, ce lume buna ar fi atunci. Toti am fi urati. Insa, partea buna cand te vezi in oglinda, e ca vezi cum zambetul tau e atat de frumos, indiferent cum e in general. Conteaza ca ai o fata mai draguta cand zambesti, decat cand plangi ..

M-am razgandit. Scriu doar despre asta. Cealalta e enervanta si pentru mine, si nu vreau sa mai vorbesc despre ea. Noapte buna dragilor. Mos Nicolae fericit si voua.

Improving

O figura plapanda se iveste de sub plapuma pufoasa a unei camere intunecoase, cu jaluzelele trase, hainele imprastiate, un pisic dormind printre haine, fara sa-ti dai seama care e bluza si care e pisicul.
Marlena este o fata cuminte, nu chiuleste, nu sare peste teme. Indiferent cate probleme are pe suflet si cat ar vrea sa spuna ce are, reuseste tot timpul sa treaca curajoasa peste probele vietii.
De mica a fost crescuta intr-un mediu de militara, mama ei murind in jurul varstei de 5 ani. A crescut cu tatal ei,care o iubea nespus, dar care de asemenea inghitind prea multe de la viata, inclusiv moartea iubirii sale, a hotarat sa o invete de mica cu greul, sa poata depasi mai usor situatiile.
Marlena este adolescenta acum. Certurile cu tatal ei desigur is din ce in ce mai dese. In acelasi timp si vanataile se inmultesc.
Odata cu cresterea ei, tatal ei devine tot mai violent. Tot mai nesigur, si tot timpul are grija ca ea sa aiba multa ocupatie, pe langa cele normale: citit,invatat,pian.
Are grija tot timpul ca totul din casa sa luceasca, sa i se vada figura clar pe spatele unei linguri.
Tatal ei n-a suportat niciodata pisica. Nu-i da niciodata de mancare, ii arunca priviri urate de fiecare data cand pisica miauna dupa atentie sau mancare. Eventual ranea si pisica cat sa nu mai dea ochii cu el timp de 3 saptamani. Nu a fost niciodata in stare sa-l dea afara pentru ca Marlena il iubea prea mult ; a fost cumparat exact dupa cateva zile de la inmormantarea mamei ei.
In aceasta dimineata, Marlena nu mai este fericita. Nu s-a mai putut trezi cu acel zambet de zi noua, nu putea nici sa se forteze. Nu vroia sa-si faca ghiozdanul, nu vroia sa parcurga acelasi drum spre liceu. Nu vroia sa se intoarca acasa sa fie batuta din nou pentru ca n-a sters praful cum trebuie.
Nu mai vroia. Si-a luat in ghiozdan 2-3 haine, niste bani si a plecat unde-au dus-o picioarele.
Desigur, tatal n-a sunat la politie. A presupus ca dupa atatia ani de educatie se poate descurca singura, si isi va da seama ca va trebui sa se intoarca.


Dupa 4 zile...
'Corpul unei adolescente de 16 ani a fost gasit in adancurile unei paduri in apropierea judetului Ilfov. Se sustine ca a fost violata de multiple dati, bluzele ei fiind sfasiate, lasata dezbracata in padure. Nu exista urme de suspecti, insa politia cerceteaza in continuare.'


Dupa 3 ani...
Pisicul moare.

2013...
'Nu-i an bun. Urmez eu,nu? Vin acum.'
Si dadu un sut la scaun, lasandu-se atarnat de tavan.

How to fall in love with a star

Vedeta huh? Asta esti?
Gresit. Esti in Romania. Da, vedeta, aici.
Haha crezi ca a mai auzit de tine cineva pe undeva? ma indoiesc.
Ma enerveaza ca multi devin atat de infumurati dupa atatia ani de vedetism. Si la urma urmei poate nu e vina lor, e normal sa aiba o anumita parere de ei, sa lase publicul tot timpul sa doreasca mai mult.
Dar e trist pentru oameni simpli ca mine care tot timpul traiesc cu senzatia ca sunt si ei oameni, si ei au fost candva ca mine.
Cat de gresit. Normal ca fiecare a avut copilaria lui, dar cel putin unii chiar nu cred ca ajung atat de mari din nimic.
Imi pare rau ca m-am atasat atat de tare de tine. Vedeto. Ma distrug singura intr-o oarecare masura.. avand in vedere ca nici macar nu ma cunosti, nici n-ai sa ma cunosti vreodata.doar daca din intamplare dau cu o cafea pe tine si cumva ai incepe sa comunici. Daar astea is fantezii,filme,scurt metraje, povesti,cum vrei tu.
De-aia m-am hotarat din momentul asta...sa nu te mai cunosc. Sa nu mai ascult povestile despre tine, sa nu mai ascult ce canti,ce spui, idealurile tale in viata.
I'm going to go on with my own life. Chiar daca tie nu-ti pasa de asta
Ah crap. (ce post de cacat)

So much for faith

Never have I been so dissapointed of my own town/country. Especially town.
De ce toti oamenii sunt atat de incruntati si supiciosi la vederea unor copii cu pancarde pe care scrie 'imbratisari gratuite'? De ce toti atat de incruntati si de speriati, mai ales cand suntem curati si zambitori?
Ideea campaniei Free Hugs n-a fost nici competitie, nici de a atrage mass-media. Ideea era pentru ca oamenii sa zambeasca si sa fie mai fericiti, mai linistiti.
De ce atat de grabiti? A fost 1 decembrie la naiba, ce aveati de facut? Majoritatea magazinelor erau inchise, 2 secunde pentru o imbratisare si un zambet nu era nicio problema.
De ce toate taxiurile treceau in viteza inainte sa se faca verde pentru ei? De ce un pas atat de grabit?!
Suntem in Bacau la naiba, e un oras de nimic, daca tot e un nimic, de ce nu il facem mai placut?
M-am saturat sa tot aud cat de rahat este tara noastra si sa nu se ia masuri. Si da, sunt in masura sa spun asta pentru ca eu am sustinut pentru prea mult timp ca nu este chiar atat de rau si ca ar trebui sa ne multumim ca totusi nu e lipsit de speranta totul : avem Subway-ul cu muzica de calitate buna, avem Folk Nights in Natura, avem ID Festul in vara, avem C.P.E.C.A aka antidrogul care se chinuie frate sa nu va mai drogati. Sa nu va mai ucideti degeaba. Am initiat pana si campania free hugs, si totul pentru societatea in care suntem, pentru a face tara asta un loc mai bun! Avem evenimente culturale, ceea ce nu poate fi mai minunat!
Pentru ce? Pentru ca orice parere buna a mea sa se sfarame in bucati, sa se dizolve si sa dispara, fara sa mai lase vreo urma.
Ca sa fiu pur si simplu acra si plictisita. Sa ma satur de toti oamenii de aici(da, cu exceptiile de rigoare). Sa incep din nou sa arunc hartii pe jos numai pentru ca oriunde as merge ori calc intr-o flegma, ori se lipeste o guma, ori vad un morman de mucuri de tigari.
Nu mai frate. Nu mai pot.

Un eu digital

Tasteaza-ma.
Parul si urechile.
Figura si mimica.
Tasteaza-ma
Gesturile, comportamentul,
Mâinile si unghiile.
Tasteaza-mi tricoul,
Decoltat,larg, mulat.
Tasteaza-mi pulpele carnoase,
Nasul mic si rotunjit,
Buzele pline si trandafirii.
Si genele lungi, si dintii albi.
Drepti.
Tasteaza-mi zâmbetul asa cum l-ai vrea tu.
Si lacrimile cu culoarea ta preferata.
Indiferent cât de straniu ar fi.

Fa-ma o artista,
Pudica si rusinoasa,
Ce traieste in poezii
Si literatura universala.
Ce canta niste corzi, nu conteaza care
De chitara,vioara poate chiar vocale.

Fa-ma realista,
Sa stiu ca doar tu
Ai putea fi tot ce-as dori,
Ca mi-ai oferi tot,
Arata tot.
Ca ai fi acel 'el'.
Tasteaza-ma cu toata ura si dorinta
Cu toata dragostea si neplacerea,
Tasteaza-ma exact asa cum vrei tu.

Priveste-ma,
M-ai creat.
Nu-mi spune nimic.
Nici ca esti mândru,
Nici ca sunt frumoasa.
Nu-mi spune cât ma adori.
Nici ca sunt tot ce ti-ai putea dori.
Priveste-ma doar,
Priveste-ma atent.

Iubeste-ma.
M-ai creat.
Tu mi-ai creat alunita de pe gât.
Tu mi-ai creat ochii
Si sprâncenele-mi pensate.
M-ai facut picioarele lungi,
Talie de viepse,
Pielea curata, lipsita de cosuri.
Am gresit.
Un cos se iveste, ascuns sub parul de pe frunte.
Dar sunt adorabila!
Fantastica, minunata!
Iubeste-ma dragule, sunt a ta.

Acum...
Sterge-ma.
Nu da niciun print.
Nu ma reciti.
Sterge-ma,
Pentru ca totul sa ramâna perfect.
Asa cum sunt acum.
O amintire perfecta.