sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Si scriu. Indiferent

Scriu acum, printre ochi semideschisi, pleoape acoperite de nisip, un folk simpatic in urechi.
Scriu acum, cand chiar daca nu am ce scrie, chiar daca evenimentele din viata mea anosta au luat o intorsatura ambigua.
Scriu acum cand totul pare in regula desi nu e. E doar un remediu pana cand va veni acel mare bum.
Scriu acum cand sunt o antiteza intre pesimism-realism-optimism. Cand toata energia mea e secata, cand toata oboseala mea s-a acumulat intr-un singur punct.
Scriu acum, cand putin imi pasa de viata ta. Atat de putin imi pasa de a mea, atat de putin de-a ta.

Soarele meu rasare cand se lasa intunericul.
Dar acum apune total, pentru ca ochii mei sunt deschisi la un unghi de teta = 1 care nu stiu ce sinus (pacat) (haha, rad singura) si cosinus are, si putin imi pasaaaa.
G'Night.

A,da,tu, mi-am adus aminte, miss you. Ma rog, n-ai sa te prinzi, dar i do.
Ok,really now, good night.

Un comentariu:

Anonim spunea...

cum dracu poti fi atat de streata/plictisita/suparata si totusi sa fii atat de amuzanta? vreau sa zic, unghiul teta e...apogeul zilei de azi...

poate doar mersul la patinoar poate sa intreaca "unghiul" ala...

anyway, intr-un fel foarte ciudat ma simt,la faza cu "ok,really now,good night"...desi...how can you miss someone you never met?


semnat: zapada, vin fiert, jazz (ar trebui sa te prinzi)