marți, 26 mai 2009

Plec,plec, jur ca plec

Okay, moment emo.
Vreau sa plec, ca intotdeauna, ca oricine, dar acum chiar vreau. Sunt prea acaparata de prea multe probleme, si simt cum se aduna toate peste mine si eu nu am voie sa ma exteriorizez, am voie doar sa ascult si sa inghit. Simt cum cineva imi pune un cutit la gat si ma obliga sa fac lucruri care nu-mi plac. Trebuie sa iau prea multe hotarari intr-un timp prea scurt, si mi-e frica de urmarile hotararilor. Sunt o femeie imputita si fricoasa, ii e frica de toate chestiile inconjuratoare, mi-e frica pana si sa vorbesc cu tatal meu. Chiar am o teama pentru tot acuma, desi stiu ca o zi fara nicio activitate speciala m-ar plictisi si m-ar deprima, astfel considerandu-ma inutila. Dar m-am saturat de ce e acum, si vreau doar o pauza.
Vreau sa plec, oriunde, sa stiu ca pot pentru o vreme sa las totul deoparte, sa pot sa ma simt bine in alta parte, sa respir, sa simt cum am curajul sa pun mana pe mana celui care indreapta cutitul spre mine, sa o indepartez si sa zambesc.
Abia astept, ca macar jumate din toate problemele sa dispara subit.
Sper.

Un comentariu:

Ioana spunea...

1. vezi ca poate acel cineva care iti pune cutitul la gat, esti chiar tu. problemele nu apar decat atunci cand le cauti, chiar si fara sa iti dai seama. stiu ce simti, pentru ca si eu am momente cand cred ca nu o sa fac fata tuturor lucrurilor in care sunt implicata, insa e vina mea ca s-a ajuns aici.

2. nu esti femeie, esti fata. bucura-te sa fii numita "fata", pentru ca la 20 si ceva de ani, cand vei fi in adevaratul sens al cuvantului "femeie" vei avea momente cand nu iti vei dori asta.