Plec,plec, jur ca plec

Okay, moment emo.
Vreau sa plec, ca intotdeauna, ca oricine, dar acum chiar vreau. Sunt prea acaparata de prea multe probleme, si simt cum se aduna toate peste mine si eu nu am voie sa ma exteriorizez, am voie doar sa ascult si sa inghit. Simt cum cineva imi pune un cutit la gat si ma obliga sa fac lucruri care nu-mi plac. Trebuie sa iau prea multe hotarari intr-un timp prea scurt, si mi-e frica de urmarile hotararilor. Sunt o femeie imputita si fricoasa, ii e frica de toate chestiile inconjuratoare, mi-e frica pana si sa vorbesc cu tatal meu. Chiar am o teama pentru tot acuma, desi stiu ca o zi fara nicio activitate speciala m-ar plictisi si m-ar deprima, astfel considerandu-ma inutila. Dar m-am saturat de ce e acum, si vreau doar o pauza.
Vreau sa plec, oriunde, sa stiu ca pot pentru o vreme sa las totul deoparte, sa pot sa ma simt bine in alta parte, sa respir, sa simt cum am curajul sa pun mana pe mana celui care indreapta cutitul spre mine, sa o indepartez si sa zambesc.
Abia astept, ca macar jumate din toate problemele sa dispara subit.
Sper.

Neintelegere

Promit de-aici inainte sa fiu puternica, sa nu-mi arat slabiciunile.
Promit sa nu plang cand ce e mai rau se va intampla, promit sa vad partea plina a paharului, sa arat ca nu-mi pasa. Sa ignor justitia si nedreptatea, sa ignor nefericirea, sa devin o depravata doar pentru a putea fi impotriva statului si a omenirii.
Promit sa nu mai las oamenii sa ma afecteze. Nici macar eu.
Nici cei care tin la ei enorm, nici cei care nu-i cunosc.
Am sa ignor moartea lina a tuturor, am sa ignor nasterea unor copii care vor ajunge intr-un final ca mine, sa realizeze ca nu exista pic de roz in toata lumea.
Am sa ignor tot ceea ce voi distrugeti, si am sa imi duc viata mai departe.
Am sa ignor frica voastra de responsabilitati, de a lua o decizie care sa fie buna pentru toti, nu pentru propriul ego.
Am sa inchei totul intr-un final, in momentul cand voi fi o ignoranta si mi se va reprosa, iar mie nu-mi va pasa nici atunci, iar sansele de revenire la normal vor fi minime.

Deschide Ochii

Când auzi „deschide ochii”, la ce te gândeşti?
La un ceas zgomotos după o noapte adâncă.
Nu.
Când auzi „deschide ochii”, la ce te gândeşti?
La un surâs de femeie, un miros dulce tresărind dintre cearşafuri.
Nu!
Când auzi „deschide ochii”, la ce te gândeşti?
La un copil pierdut, care realizează ce e nedreptatea.
Deschide ochii. Căci se întâmplă un fenomen, aici şi pretutindeni.
Deschide ochii. Căci te invadează, te prind, te distrug.
Mai ştii albumul lui Jim Morrison?
Primul ascultat vreodată?
Deschide ochii, adu-ţi aminte.
Avea o vorbă: Drogurile sunt un pariu cu mintea ta.
Sunt curioasă care dintre voi câştigă.
Deschide ochii. Căci eşti prea urât când dormi.
Deschide-ţi ochii înfăşuraţi de pânza ruptă
Murdară şi uzată.
Când auzi „deschide ochii”, la ce te gândeşti?
La laşitatea oamenilor de a vedea dincolo de ei înşişi.
Greşit.
Când îţi spun deschide ochii, cum reacţionezi?
Mă înfurii, mă calmez. Realizez.
Deschide ochii, încotro mergi?
Umbrela aceea nu îţi acoperă decât chipul.
Tremurul tău subtil nu e de la frig.
Ochii tăi bolnavi vor trebui să vadă.
Deschide ochii.
Căci umbrele nu sunt difuze, iar afară nu plouă.
Asfaltul nu-i albastru, iar cerul nu e gri,
Oamenii nu sunt veseli, dar nu sunt nici trişti.
Ploaia nu-ţi şterge lacrimile,
Iar tu nu pluteşti.
Iar sub pământ, Morrison se căieşte
Căci fanii lui copiază ce regretă.
Deschide ochii, căci te împiedici de prelungitoare.
Drogurile nu vor fi mereu acolo.
Sunt efemere, sunt distrugătoare.
Sunt tot ceea ce nu ai vrea.
Deschide ochii, lumina este vie.
Oraşul şopteşte:
Trăieşte, nu visa.
Visul e ireal, viaţa este singurul drog de care ai nevoie.
Deschide ochii.
Căci eşti urât când dormi.
Şi nimănui nu-i place urâtul.

Dezaprobare constanta

Sunt obosita. Sunt om. Sunt capabil doar de un anumit numar de sarcini pe o singura zi. Si totusi nimeni nu pare sa bage de seama faptul ca sunt om, ca am nevoie de un numar de ore de somn de care nu beneficiez in fiecare noapte. De-ajuns ca moralul meu e obosit, mai apar si personajele episodice din viata mea care vor sa arate ca le pasa, insa pasarea asta e superficiala, doar la nivelul persoanei lor.
In alta ordine de idei, chiar imi place cand unii cred ca am puteri supranaturale de citire a gandurilor. Din pacate nu totdeauna am reusit sa excelez in acest domeniu. Mai bine zis, niciodata.
Sunt obosita. Nu mai pot formula. Noapte buna.

Do you only wanna dance?

Gasibila si pe dA.
Inspiratia venita de la :

1 mai and all that crap

Am un moment de ambitionism si energie pozitiva, si vreau sa il scriu aici. Pentru ca s-ar putea pe viitor sa zambesc cand citesc asta si sa ma simt mai bine. (Ma rog, depinde ce va iesi)
Imi place cand stiu ca sunt macar cu cineva pe aceeasi lungime de unda. Ajunsesem la concluzia ca sunt total schimbata fata de cum eram pana acum, ca nu mai am aceleasi lucruri in comun nici cu persoanele cele mai apropiate, ca e clar ca ceva e in neregula cu mine. Dar uitasem de unele persoane care mi-au fost mult mai apropiate cu ceva timp in urma, la care renuntasem sa apelez cand poate ei ar fi dat un sfat mult mai bun, si uitasem complet ca ei ma faceau sa ma simt mai bine.
Am avut nevoie de un moment de genul asta, cand acele persoane cele mai apropiate, nu erau aproape, nici la propriu, nici la figurat. Erau undeva la distante mari. Am avut nevoie de un moment ca acesta ca sa apelez din nou la prietenii vechi, pentru ca sa realizez ca nu am nevoie de un anumit standard in randul altora pentru a putea discuta.
Ma rog. Nu mai continui. Ideea e ca ma bucur ca am primit palma asta, care desi a fost dureroasa o vreme, acum ma simt atat de bine ca am primit-o.
Si ma bucur ca intr-un fel am pe cine sa ma bazez daca ma voi trezi intr-o dimineata sa zic 'hai sa mergem la piatra, acum!'
Si sper sa am ocazia chiar sa pun in aplicare asta.

In alta ordine de idei, cred ca tocmai mi-am schimbat parerea despre 1 mai. Nu marea e cel mai potrivit loc de mers de 1 mai. Vorba lui Chirila, desi nu sunt de acord cu multe lucruri care le spune el, 'eu nu asa inteleg marea'. Ce-i drept asa e... marea a devenit un loc de evadare pentru a bea pana adormi pe plaja, pentru a da peste o tipa/un tip care habar n-ai cum il cheama da' cu care totusi sa fii dispus sa pierzi o noapte, sa experimentezi toate chestiile care nu le poti face acasa. Da, palpitant, dar nu mi se pare un mod ok de a te distra. Mie personal mi s-a parut umilitor sa vad la tv doi tipi beti (da, am nimerit si eu in fata televizorului dupa multe luni de zile de lipsa de civilizatie [as in habar n-aveam de becali si toate problemele lui juridiciare] ) cum incepusera sa cante melodii despre bere, pentru ca totusi ei pareau ceva mai inteligenti decat atat. Si imi pare rau sa cred ca asta a devenit marea, ca asta a devenit 1 mai.
Sau poate sunt eu prea retrasa si prea close-minded si nu inteleg ce inseamna distractia si experimentul.
Be as it may, I still believe in my principles.


"hai sa ne mutam la mare
o tara de orase goale"

Si-am sa-mi ingrop trupul in nisip, si-am sa ma pierd printre valuri, si atunci am sa visez.