miercuri, 27 iulie 2011

Am o ora de cand am coborat din trenul accelerat Mangalia - Suceava. Am ajuns acasa, si m-a patruns un sentiment de siguranta... pana am deschis laptopul.

Curiozitatea m-a impins totusi sa aflu detalii despre un baiat care s-a inecat pe aceeasi plaja unde am fost si eu. Pentru prima oara in viata mea, am experimentat senzatia de a cunoaste mai mult sau mai putin (foarte putin) acea persoana... si m-a afectat cumplit. Si ce a fost mai dureros e ca era printre the good guys din ce am inteles de la un prieten apropiat (prin intermediul caruia auzisem de el...). Nu prea conteaza ce am sa spun mai departe, sau sa imi vars eu sufletul pentru ca ar fi ipocrit din partea mea, insa, m-a uimit reactia mea instanta de dupa aflarea vestii...

Vreau doar sa tin un moment (in cazul de fata, post) de reculegere pentru acest baiat. RIP Mihai. Asta e o drama, pe care n-as vrea s-o traiesc in vama.

2 comentarii:

Ana spunea...

Condoleante.

Ady spunea...

Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com