Am un moment Carrie din Satc. Si am avut parte de un eveniment mai special in seara asta, putin coplesitor. Ma uimesc unele fete, femei in devenire, cum trec prin primele drame serioase ale vietii lor, neconstientizand ca in viata apar probleme mai mari de atat, si daca nu mai mari, vor fi oricum mai multe de genul. Poate sunt ipocrita ca spun asta, dar cursa e lunga si noi trebuie sa o supravietuim.
Dar totusi ma uimeste cum unele femei reusesc sa tina atatea sentimente acumulate de multe zile, si devin atat de vulnerabile si atat de sincere. Dragostea scoate cea mai mare sinceritate din om inainte si dupa relatie. In timpul unei relatii, in momentul cand te indragostesti, inveti sa minti.
Ma uimeste cat de mult se chinuie sa fie puternice, sa para ca nu le pasa, dar tot rabufneste totul din ele cu primul pahar de vin. Sau cele care sunt proaspat despartite inca traiesc dorinta de impacare. Ma uimesc cat de nervoase sunt, cat de contrariate sunt de perceptiile barbatilor in general in momentul acela, dar in acelasi timp cate sufera si cate sunt in stare sa sufere pentru a putea simti iubirea.
Ma uimeste cum in momentul in care ele sufera, sunt cele mai curajoase. Pentru ca ele totusi chiar recunosc ceea ce simt. Si ar renunta oricand la orice tip de orgoliu pentru a putea merge bine. Indiferent de persoana, in momentul in care o femeie s-a indragostit, e in stare sa suporte orice ca sa mentina acea flacara vie.
Cred ca asta e farmecul vietii, barbatii sa fie radicali si rationali si femeile vulnerabile si delasatoare. Da, sunt feminista acum, dar ma uimeste cat de mult se poate schimba o persoana in acel moment, in acel apogeu a ultimelor cateva luni, ani, de stres.
Si cel mai tare ma uimeste ca au inca puterea sa mearga mai departe. Au inca o ramasita de demnitate in ele necalcata in picioare, iar cand valurile se calmeaza, se aud pescarusii. Si pentru prima oara in ceva timp se vor calma si vor realiza ca demintatea aceea trebuie refacuta si sa mearga mai departe. Si vor trebui sa zambeasca.
Pentru toate fetele si femeile care in momentul acesta sufera, indiferent, din cauza unei despartiri recente sau nu, din cauza oricarei chestii care le-ar putea determina sa spuna "destul" si totusi continua, we salute you with all our dignity.
miercuri, 31 martie 2010
luni, 29 martie 2010
Un cuvant scurt despre generatia actuala
De un deceniu incoace, aproape 2, s-au schimbat cumplit de multe. Da, se stie ca in orice domeniu te-ai uita, statistici, muzica, filosofie, tipologii de oameni, seriale, si tot asa, sunt schimbari majore de la un deceniu la altul. Zilele astea am avut timp sa realizez ca sunt diferente majore si de la un an la altul, cel putin in urma unui training camp la care am luat parte, format doar din copii de liceu practic, plus copii de clasa a 8a, mi se pareau unele diferente uriase de comportament intre oameni de clasa a 11a si a 10a, sa nu mai zis intre cei de a 11a si a 8a, dar probabil asta e si normal sa se intample avand in vedere ca acum e perioada schimbarilor.
Oricum, lucru care l-am observat cel putin in videoclipurile si versurile de la melodiile de pe VH1 mi se par lipsite de inhibitii, doritoare de schimbari, evolutioniste, cum vreti voi. Dar nu stiu cat de bine. Miscarile Madonnei in Celebration mi se par exagerate, atat pentru varsta ei cat si pentru un clip video, dar e oricum adorat de multe tipologii de oameni pentru curajul care il arata... Cat am prins din melodia Rude Boy a Rihannei, n-am apucat sa inteleg tot, stiu doar ca spunea ceva gen "boy show me how you get it up" si "how big is it" sau ma rog, asta din ce tin minte, imi cer scuze pentru cei carora chiar le place melodia. Oricum, nu mai exista decenta as spune eu, si mai ales melodiile de genul vor sa "deschida" mintile inchise a multora, sa promoveze lipsa de inhibitii, sa isi spuna "uite, si eu as putea sa fac asta" dar nu sunt de acord sa existe totusi atat de multa ... deschidere.
Ma uitam la noua moda, toate showurile de fashion. Bluza nu e interesanta daca nu e destul de transparenta cat sa se faca macar un sfarc la model, nu e interesant daca nu arata acea "let's get naked and know each other". Nu am sa imi dau cu parerea prea mult aici, e doar ce am observat din punctul de vedere a unui om caruia nu i-a pasat niciodata de moda, tot timpul am cautat sa imi creez propria mea moda.
Cartile sau scrisul in general, s-a schimbat. Dar si discutam cu tatal meu, prefer o poezie de Eminescu care are totusi decenta in ea, nu versuri de genul "iau in palma urina iubitei mele si mi-o preling pe corp". Nu stiu unde am citit asta, nu cred ca e exact asa, dar sunt sigura ca am citit ceva in genul asta sigur. Si mai multe carti care le-am citit de curand, scrise de scriitori relativ noi, cu carti chiar apreciate pe recenziile de pe net, nu ma impresioneaza de niciun fel. Cel putin Zero grade kelvin de care eram foarte curioasa sa o citesc, dupa ce am citit-o am ramas dezamagita, pentru ca poate stilul mi se parea prea deschis si prea multe detalii despre sex, si nu doar unul normal, si nu erau subtile deloc. Si nu cred ca pot spune despre mine ca am o gandire conservatoare de pe vremea comunismului pentru ca totusi nici n-am reusit sa traiesc macar cativa ani in perioada aceea. Mi se par doar deplasate multe din lucrurile care se intampla acum, si pur si simplu nu exista subtilitate. Nu spun, si eu sunt deschisa, si eu discut despre una alta, si eu sunt relativ dezinhibata, dar in acelasi timp cred eu subtila.
La urma urmei, nu schimb nimic in lume cu parerea mea, dar cred eu ca e bine sa se pastreze o parte din decenta si sensul acestui cuvant sa nu se piarda sau sa se schimbe sau sa devina mult prea relativ pentru a putea fi discutat.
Oricum, lucru care l-am observat cel putin in videoclipurile si versurile de la melodiile de pe VH1 mi se par lipsite de inhibitii, doritoare de schimbari, evolutioniste, cum vreti voi. Dar nu stiu cat de bine. Miscarile Madonnei in Celebration mi se par exagerate, atat pentru varsta ei cat si pentru un clip video, dar e oricum adorat de multe tipologii de oameni pentru curajul care il arata... Cat am prins din melodia Rude Boy a Rihannei, n-am apucat sa inteleg tot, stiu doar ca spunea ceva gen "boy show me how you get it up" si "how big is it" sau ma rog, asta din ce tin minte, imi cer scuze pentru cei carora chiar le place melodia. Oricum, nu mai exista decenta as spune eu, si mai ales melodiile de genul vor sa "deschida" mintile inchise a multora, sa promoveze lipsa de inhibitii, sa isi spuna "uite, si eu as putea sa fac asta" dar nu sunt de acord sa existe totusi atat de multa ... deschidere.
Ma uitam la noua moda, toate showurile de fashion. Bluza nu e interesanta daca nu e destul de transparenta cat sa se faca macar un sfarc la model, nu e interesant daca nu arata acea "let's get naked and know each other". Nu am sa imi dau cu parerea prea mult aici, e doar ce am observat din punctul de vedere a unui om caruia nu i-a pasat niciodata de moda, tot timpul am cautat sa imi creez propria mea moda.
Cartile sau scrisul in general, s-a schimbat. Dar si discutam cu tatal meu, prefer o poezie de Eminescu care are totusi decenta in ea, nu versuri de genul "iau in palma urina iubitei mele si mi-o preling pe corp". Nu stiu unde am citit asta, nu cred ca e exact asa, dar sunt sigura ca am citit ceva in genul asta sigur. Si mai multe carti care le-am citit de curand, scrise de scriitori relativ noi, cu carti chiar apreciate pe recenziile de pe net, nu ma impresioneaza de niciun fel. Cel putin Zero grade kelvin de care eram foarte curioasa sa o citesc, dupa ce am citit-o am ramas dezamagita, pentru ca poate stilul mi se parea prea deschis si prea multe detalii despre sex, si nu doar unul normal, si nu erau subtile deloc. Si nu cred ca pot spune despre mine ca am o gandire conservatoare de pe vremea comunismului pentru ca totusi nici n-am reusit sa traiesc macar cativa ani in perioada aceea. Mi se par doar deplasate multe din lucrurile care se intampla acum, si pur si simplu nu exista subtilitate. Nu spun, si eu sunt deschisa, si eu discut despre una alta, si eu sunt relativ dezinhibata, dar in acelasi timp cred eu subtila.
La urma urmei, nu schimb nimic in lume cu parerea mea, dar cred eu ca e bine sa se pastreze o parte din decenta si sensul acestui cuvant sa nu se piarda sau sa se schimbe sau sa devina mult prea relativ pentru a putea fi discutat.
marți, 16 martie 2010
Oh, grow up!
E atat de ciudat sa redecorezi cand esti la o varsta fragila si usor atasabil de obiecte...
Am hotarat dupa cativa ani buni, cu o camera plina de poze si postere(nu postere cu formatii stupide, postere de la evenimente la care am participat sau am organizat), biletele, memorii inconjurandu-ma, am realizat ca totusi atatea memorii in doar 4 pereti e prea mult pentru un adolescent pierdut si confuz si care are inca multe de invatat despre viata.
Am dat jos tot, am strans toate memoriile acestea intr-un loc, cel putin sa fie ascunse in marea parte a timpului, sa le vad doar cand chiar imi este dor... Si e foarte dureros sa faci aceasta "redecorare". E un fel de a da cu vopsea peste inima, incercand sa ascunzi ca era rupta pe alocuri. E dureros cand dupa multi ani esti obisnuit sa te intorci sa te uiti la camera, si sa iti sara in ochi toate, sa iti aduci aminte in fiecare zi de tot... Cred ca de-aia adultii devin uituci, pentru ca sunt obisnuiti sa ingroape toate lucrurile care dor pentru ca au trecut, sa le ingroape intr-un sertaras care e mai bine sa nu se deschida tot timpul. Mi se pare atat de gol sa vad un dulap simplu, cu o oglinda pe el si atat. Dar e ca si cum mi-as spune "it's time to grow up". E timpul sa renunt la toate prostiile care da, inviorau camera, dar nu stiu cat bun mi-aduceau mie.
Devine o camera simpla si matura. De ce prin simplitate definim maturitatea? Pentru ca probabil asta inseamna sa fii matur, sau cel putin intelept. Pentru ca la un moment dat deciziile cele mai bune sunt cele simple. Cele in care eviti tot dezastrul, toata drama, te axezi pe exact ce trebuie si o iei pe calea cea mai scurta. Asta doar pentru a ramane cat de cat calm, lipsit de agitatie si pentru a evita un stop cardiac la o varsta ambigua pentru asa ceva.
Cel mai probabil, apar multe semne de intrebare dupa articolul asta, dar ma simt cum incerc constant sa-mi reamintesc ca e timpul sa cresc, si sa las copilariile in urma, sa consider un capitol incheiat si sa pornesc pe drumul deciziilor. Now ain't that a bitch.
Am hotarat dupa cativa ani buni, cu o camera plina de poze si postere(nu postere cu formatii stupide, postere de la evenimente la care am participat sau am organizat), biletele, memorii inconjurandu-ma, am realizat ca totusi atatea memorii in doar 4 pereti e prea mult pentru un adolescent pierdut si confuz si care are inca multe de invatat despre viata.
Am dat jos tot, am strans toate memoriile acestea intr-un loc, cel putin sa fie ascunse in marea parte a timpului, sa le vad doar cand chiar imi este dor... Si e foarte dureros sa faci aceasta "redecorare". E un fel de a da cu vopsea peste inima, incercand sa ascunzi ca era rupta pe alocuri. E dureros cand dupa multi ani esti obisnuit sa te intorci sa te uiti la camera, si sa iti sara in ochi toate, sa iti aduci aminte in fiecare zi de tot... Cred ca de-aia adultii devin uituci, pentru ca sunt obisnuiti sa ingroape toate lucrurile care dor pentru ca au trecut, sa le ingroape intr-un sertaras care e mai bine sa nu se deschida tot timpul. Mi se pare atat de gol sa vad un dulap simplu, cu o oglinda pe el si atat. Dar e ca si cum mi-as spune "it's time to grow up". E timpul sa renunt la toate prostiile care da, inviorau camera, dar nu stiu cat bun mi-aduceau mie.
Devine o camera simpla si matura. De ce prin simplitate definim maturitatea? Pentru ca probabil asta inseamna sa fii matur, sau cel putin intelept. Pentru ca la un moment dat deciziile cele mai bune sunt cele simple. Cele in care eviti tot dezastrul, toata drama, te axezi pe exact ce trebuie si o iei pe calea cea mai scurta. Asta doar pentru a ramane cat de cat calm, lipsit de agitatie si pentru a evita un stop cardiac la o varsta ambigua pentru asa ceva.
Cel mai probabil, apar multe semne de intrebare dupa articolul asta, dar ma simt cum incerc constant sa-mi reamintesc ca e timpul sa cresc, si sa las copilariile in urma, sa consider un capitol incheiat si sa pornesc pe drumul deciziilor. Now ain't that a bitch.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)