Bes-ti-al!

Bes-ti-al!
Asa imi plac chestiile astea scurte facute de romani, chiar daca sunt triste in mare, mi se par...cu un rost. De cate ori nu ma enervau si pe mine oamenii care casca dimineata, si de cate ori ma enervez pe mine in special ca dimineata am un sictir in mine incredibil. Si eu deep down inside, nu sunt asa, si tare as vrea sa gasesc o modalitate sa nu mai fiu asa.

P.S. Rip Michael Jackson. Pacat, chiar daca nu mi-a placut in special, are o istorie interesanta.

Ingenious Drama Festival

Pentru ca era imposibil sa nu apara si ceva de genul asta aici.
I.D. Fest. sau Ingenious Drama Festival este un festival de teatru in limba engleza organizat de adolescenti pentru adolescenti, aflat la cea de-a 10a editie. De-a lungul anilor, desi componenta organizatorilor s-a schimbat, spiritul a ramas la fel iar scopul este acelasi: teatrul.
Cu fiecare editie am incercat sa devenim din amatori profesionisti, iar de cele mai multe ori incercarile ne-au fost apreciate atat de catre participanti cat si de juriu.
In fiecare an se strang trupe din toata tara, trupe din orase precum Bucuresti, Craoiva, Piatra-Neamt, Timisoara, Bacau pentru a-si demonstra talentul actoricesc si pentru a putea transmite un mesaj publicului bacauan.
Piesele sunt jucate si cu un alt scop, acela de a iesi in evidenta in ochii juriului, pentru a putea castiga diverse premii de la cel mai bun actor/actrita la cea mai buna lumina in scena.
In fiecare an am avut parte de un juriu bine selectat format din profesionisti precum Coca Bloos, Mihaela Ularu, Stefan Peca, fiecare fiind corecti in notarea lor.
Festivalul de anul acesta va avea loc intre 12 - 18 iulie.
As putea de asemenea sa dau cateva mici detalii de inside, cum ar fi tema care va fi 9+1. Da, ati citit bine, nu e pentru ca nu ar sti oamenii cat fac 9+1 (desi ati fi uimiti ce am descoperit prin sondaje), ci pentru ca 9 reprezinta tot ce a fost in I.D. Fest iar 1 este detaliul ce va face diferenta. Culoarea acestui festival va fi un roz, insa un roz cu mult mai special decat cel pe care probabil multi si-l imagineaza, roz de sugereaza dinamism si energie.
Altceva? Sper ca nu am uitat nimic. Important e sa ajungeti pe 12 iulie la Teatrul Municipal Bacovia pentru a ne acompania la deschiderea acestei editii.

Lame excuses

Pathetic.
I'm one of those women who shall forever have something to be unsatisfied, even a small detail. Why? Because it's in the blood damn it. I can't be glad with what I have, and the sad part is i can't realize that's not healthy and not even useful. I know there are people starving in Africa, people are dying of cancer, maybe getting divorces. Yeah well, I strongly believe this should pass. Maybe world hunger won't ever disappear and maybe the cure for cancer will never be found, but I'm sure I'm gonna pass all the crap I have to deal with now and maybe one day I'll wake up and smile to the sun. Because in the end, it doesn't matter what shit you've been trough, cause no one really cares. It's just you and the sun, baby. Smile to it, it's glowing for ya' and it's embracing you're every inch of white skin.
It's summer, why bother caring?
Now this is one screwed up shit. And i used the words shit and crap too many times already.
Alrighty! I'm done now.

Suffocating

Stadiu: mentally chalenged
Stau de cateva zile in patul meu, cu o patura de iarna care ma mentine calda pentru cateva ore, vizionand prea mult Sex and the City pentru un om cu prea multe de rezolvat in prea putin timp. Am vazut in doar 2 zile un sezon intreg. Simt ca e singura chestie care ma face sa uit de ale mele, sa ma implic in altele si sa ajung intr-un final tot mai dezamagita de mine, pentru ca realizez cat de neemancipata sunt, si ca n-as putea sa ma descurc singura.
Nu e pentru ca as considera ca ceea ce fac nu are vreun rost, insa tind sa ma duc sa fac numai ceea ce nu imi face placere si care nu ar aduce niciun avantaj pe viitor pe planurile mele financiare, sociale, familiale, bla bla bla.
Simt ca tot ce stiu sa fac este sa imping oamenii dincolo de peretii mei, si sa pun un semn cu 'do not disturb' pe clanta. Simt ca oamenii cei mai importanti nu sunt aici langa mine sa ma ajute sa trec peste anumite faze de probabil adolescenta.
Mi-e ciuda cand realizez ca peste tot sunt doi oameni. Doi oameni care ies in oras, doi oameni care se plimba romantic pe insula, doi oameni care urca niste scari. Nici macar o data n-am reusit sa vad de ceva luni incoace un om singur. Decat pe mine.
Nu vreau neaparat ceea ce multi vor acum, mai ales la caldurile care sunt. Nu vreau lust, nu vreau dragoste, pentru ca m-am saturat de rahaturi emotionale. Pardon my french.
Nu vreau sa ma plang ca nu mi-am gasit sufletul pereche pentru ca defapt nici nu-mi pasa de asta. As vrea sa stiu ca nu sunt absolut singura, si mai ales nu intre 4 pereti vopsiti ca sa isi ascunda defectele. Nu vreau intr-un final sa raman doar eu si monitorul si castile. (evident si celelalte chestii care fac in asa fel sa pot vedea Satc, dar astea-s detalii tehnice)
As vrea ca semnul de carte sa ajunga la ultima coala, sa gasesc o finalitate la ceea ce am acum. As vrea sa iau primul tren spre Bucuresti, sa ma duc imediat la B'estfest, sa termin cu ceea ce ma enerveaza mai tare, sa treaca si festul, nu pentru ca nu mi-ar place da am obosit de-a binelea sa caut sa muncesc tot timpul si sa nu-mi fie recunoscut, pentru ca se nimereste sa nu muncesc atunci cand sunt verificata.
Whatever.
Cred ca exista o parte buna si din toate astea. Macar acum papucii mei se asorteaza cu singura rochie care o ador. Nu ca toate intamplarile astea ar fi albastrit papucii mei sau ar fi facut rochia mea mai frumoasa. Pur si simplu asta e printre putinele lucruri care ma mai incanta cu adevarat.