miercuri, 22 aprilie 2009

Spiritual



Soare, un soi de vara, verde!
Verde,da, pentru ca totul a inverzit, si e umbra peste tot.
Suflete parasite pe strada, prin marea de cupluri, creati de fabrica deschisa doar primavara (fabrica de creat cupluri adica), insa printre toate, sunt si cativa mai acri si secati de viata. Printre miile perechi de zambete, exista zambete false.
O statie de autobuz, un player zgomotos, urechi acoperite pentru a nu auzi zgomotele distribuite de cupluri, anume unirea zgomotoasa a buzelor, care creaza niste sunete poate scarboase sau poate excitante pentru unii perversi sau frustrati.
Nu e neaparat un comentariu, o observatie la urma urmei, pentru ca oricum majoritatea sunt perversi, iar cei care nu sunt, sunt naivi.
O mutra posomorata, pentru ca asa e la romani, urmeaza o zi obositoare de 7-8 ore, depinde de caz. La 2 metri distanta, alta mutra posomorata. Ambele par sa se gandeasca la multe, poate melodia din casca le aduce aminte de vreo drama ingropata demult in sertarul amintirilor, poate melodia care o asculta fiecare in parte e defapt aceeasi, poate imaginatia lor se completeaza, poate... Poate s-ar potrivi dar nu realizeaza asta niciunul, sau niciunul nu are acel curaj de a zambi celuilalt desi de cateva luni amandoi se trezesc mai devreme pentru a putea ramane in statie cat mai mult.
Nu stiu niciunul nimic despre celalalt, dar atractia fizica exista. Amandoi aveau un zambet de copil, dar care nu il aratau foarte des. Amandoi aveau pareri nonconformiste despre tot ce tine de realitatea inconjuratoare.

In fiecare dimineata, aceeasi poveste, ea ramane tot timpul printre ultimii care urca in autobuz, el o urmareste, si nu indrazneste sa o ia inaintea ei. In fiecare dimineata, ea isi pierde biletul, iar el are tot timpul 2 la el, si de multe ori ar fi vrut sa imparta unul din cele doua, dar e speriat de ceea ce ar putea fi denumita prejudecata.
In fiecare dimineata, amandoi asculta la player cu o singura casca, iar gusturile sunt la fel dar niciodata nu le vor sti. (sau poate...?)
In fiecare dimineata, ea se uita dupa soare, el vrea sa fie mai frig, pentru ca stie ca daca va fi prea cald, toate cuplurile isi vor face aparitia iar totusi sufletul lui ar fi la fel de rece.
In fiecare dimineata... amandoi nimeresc unul langa celalalt, amandoi simt o tensiune, amandoi se tin de mana. Desi nu au facut niciodata cunostiinta. Si nimeni nu-i vedea. Absurd nu?

Acea fata era speranta. Acel baiat era iubirea.

[original idea: roxo]

Un comentariu:

adi spunea...

ultima parte mi-a atras atentia, pentru ca in prima e vorba de decizia ta de a sta sau nu in statie bla bla

din punct de vedere oniric suna fain, cam simandicos pana am citit ce inseamna fiecare. realistic asa ceva nu se va intampla niciodata, din moment ce iubirea e un sentiment prea puternic incat acesta sa fie dezbatut pe toate plaiurile unde nu isi au rost, de aceea e doar un sentiment de atasare. iubirea exista. insa hai sa fim seriosi, caracterele "romantice" au tendinta sa exagereze. si mai e si vorba de roxo..oo daa...
in legatura cu speranta nu prea am ce sa zic ca eu pe baza ei mai traiesc si eu