Evadare

O zi obisnuita incepe. Un rasarit de soare de dupa blocurile monocromatice, un tipat de durere cauzat de limba arsa de cafeaua prea fierbinte, un scancet de copil care cere mancare, un sunet care la auzul lui te gandesti la “painea prajita-I gata!” . Un clopotel care anunta inceperea unei noi zi de scoala, elevi entuziasti care se ingramadesc la ocuparea unui loc in banca unde isi va petrece urmatoarele sapte ore din zi. Extaziati? Desigur, cererea disperata dupa teme incepe,se anunta o noua zi minunata.

Printre multimea de oameni care se imbulzeau pe scarile liceului , Andrei urcand scarile cu privirea plecata se opreste brusc si se uita in jur. Nimic de vazut decat un liceu care il vede de ceva timp ,aceeasi rutina zilnica. Ridicand un picior isi schimba total directia care o avea propusa. Un gand ii trecu in cap in momentul acela : “Nu si astazi, nu mai am chef!” . Asa deci, porni spre centrul orasului.

Ora 8 dimineata, oameni care se impingeau sa ajunga la destinatia dorita, elevi care se aranjau pe drum grabiti sa ajunga la scoala stiind ca au intarziat deja destul. Oarecum amuzat de toata multimea de oameni grabiti care nu au timp sa observe detaliile din jur, Andrei incepe sa se uite spre cer la un punct fix, inexistent totusi , urmarindu-l o perioada de timp, mergand cu fata in sus, cu spatele la oameni si mergand in sens invers, pana cand da peste o doamna in varsta. Isi cere scuze nepasator si merge mai departe. Observand in jur vede doar oameni care se uitau ori derutati la el , ori oameni care urmareau si ei cerul ,incercand sa observe ce era de vazut. In momentul acela un zambet aparu pe figura lui si incepuse sa numere in gand cati se uitau la cer. Erau treizeci si sapte in momentul respectiv,altii coborasera capul prea repede pentru a putea fi numarati.

Mergand in continuare pe un drum nu foarte précis, ajuns intr-un cartier marginas observa un domn cu un aspect murdar : ochelari de soare desi erau -20 de grade afara, vesta de piele, par lung si neingrijit,sprijinit de o motocicleta fumand. Curios,acesta merge la domn si il intreaba daca are un foc. Cu o privire indoielnica afirma din cap si ii intinde o bricheta. Acesta se cauta in buzunare dupa o tigara,desi el nu a pus niciodata o tigara in gura. Gaseste un pachet de tigari ramas de la un prieten bun cu care nu a mai vorbit de ceva vreme . Primul gand la vederea pachetului de tigari a fost : Oare cand am spalat pantalonii astia ultima oara? In sfarsit, scoate o tigara, o aprinde si trage un fum . Desigur, se inneaca dar reuseste sa ascunda pe cat posibil. Incearca sa intretina o discutie cat de cat interesanta cu noul amic,sprijinindu-se si el de motocicleta. Ajungand sa discute mai mult , il intreaba daca ar putea sa mearga si el pe motocicleta . Oarecum neincrezator acesta ii acorda permisiunea cu conditia de a merge pe ea numai in spatiul de acolo.

Primele douazeci de ture in jurul terenului au fost facute correct,insa adrenalina cerea mai mult,ceva mai riscant,ceva care sa te faca sa te rogi pentru viata ta. Asa deci trase de manerele vehiculului cu doua roti si se trezi mergand pe o singura roata. Ceea ce auzi in momentul urmator erau doar tipete de amenintare : “Sa nu te prind ca o zgarii pe Felicia! “ . Se opri, se daduse jos de pe masinarie si fugi cat il tineau picioarele. O piatra zbura pe langa el si realizase starea de nervi a posesorului motocicletei. Tot ceea ce putea simti in momentul acela era energia , ceea ce ii starnea un ras haotic.

Ceea ce urma a fost un traseu de circa un kilometru de alergat in continuu,chiar daca era obosit si nici macar nu-si mai simtea picioarele,chiar daca ceva in mijlocul pieptului il intepa,chiar daca oamenii de pe strada tipau in urma lui sa nu mai alerge ca un descreierat, nu il interesa. Singura lui grija era ghiozdanul care ii tot cadea de pe umeri.

S-a oprit si a ajuns pe un pod unde s-a intins pe asflat sa se odihneasca .Cand se uita la ceas , trecuse putin timp de cand s-a hotarat a pleca din curtea scolii. Era ora 10.08. Isi aduce aminte ca echipa scolii de fotbal aveau atrenament pe stadion . Se ridica, isi aranja gluga de la geaca, s-a sters de praf, si-a aranjat ochelarii care erau deja putin crapati intr-un colt dar a mers in continuare nepasator si linistit.

Ora 11.36. Ajunge la stadion iar un paznic nu ii da voie sa intre . Ce a ramas de facut decat sa intre cu forta? A dat senzatia ca pleaca dar s-a ascuns dupa un tufis dupa care a intrat pe furis in momentul cand paznicul s-a departat pentru a fuma o tigara. Tipic, trebuia sa vina si un moment de genul. Cand ajunge printre randurile unde aveau de gand sa stea fanii infocati ai echipei , realizeaza ca nu stie nimic despre fotbal,nefiind niciodata interesat. La fiecare gol care il dadeau acesta incepea sa tipe innebunit de fericire,sa fluiere si sa tiuie. Jucatorii uimiti de spectatorul lor, care la prima vedere ziceai ca e nebun, radeau de acesta.

In jur de ora pranzului se adunau mai multi spectatori. Meciul incepe. Totul foarte palpitant pana cand Andrei se hotaraste sa intre pe teren sa alerge alaturi de echipa de fotbal care adduce atat prestigiu liceului. Ajuns la poarta spre vestiare , a incercat sa se furiseze insa nu a fost destul de agil cat sa scape si de data asta de paznic. Nu a reusit sa faca altceva decat sa fie dat afara de tot de pe stadion.

Observand cat e ceasul se hotaraste sa se indrepte spre casa,doarece mama lui nu stia inca ca avea de gand sa faca tot ce a facut azi.

Ajuns acasa ,intrebarile uzuale erau puse , raspunsurile uzuale erau date.

- Ce-ai facut azi?
- Nimic interesant.

- Cum mai merge cu chimia?
- Nu a venit profesoara azi. Am inteles ca e bolnava.

- Mhm. zise mama neincrezatoare.

Era clar ca stia si ea ca el minte dar nu a zis altceva si l-a lasat sa manance. Acesta intors in camera lui,revizuind programul din acea zi,cum totul a luat o intorsatura radicala, se simtea mandru ca a reusit sa iasa din rutina zilnica. Dupa care a inceput sa-si sune colegul de banca pentru lectii. Oh,ce zi!

ceea ce noi numim fericire

Ceea ce noi numim fericire nu este fericire pura. Este ceea ce toti tindem sa atingem dar nu va niciodata in totalitate a noastra. Pentru unii fericirea nu poate insemna decat bani multi sau poate insemna dragoste traita intens. Pentru altii fericirea inseamna detaliile. Detalii precum crusta deasupra cremei de zahar ars, un peisaj cu un soare auriu, forme de inimi din ceasca de cafea, prietenii care te duc pe o banca sa iti asculte problemele. Cei care fug dupa tine cand fugi de ei. Fericirea este ceva universal . Dar asa cum stim , lumea este ignoranta, nu mai baga de seama toate detaliile. Ce raspuns poti primi intr-o zi cand mergi pe strada si intrebi o fata blonda cu ochi albastri,frumoasa intradevar? Un mobil roz, o viata roz,un prieten roz si totul roz.

Nimeni nu mai stie ce e aceea fericire. Pentru cei care chiar realizeaza asta tind spre fericire prin yoga. Pentru altii hamburgerii si mancarea este echivalenta cu fericirea. Sunt unii care se multumesc cu nimic altii cu prea mult. Poate cu toti ar trebui sa fim mai pretentiosi ,dar totodata trebuie san e gandim si la faptul ca este greu de atins daca tot timpul vom spera pentru ceva mai bun.

Fericirea inseamna net. Fericirea inseamna bautura, fericire inseamna nebunie. De ce inseamna astea? Pentru ca te feresc de lumea reala. Lumea reala nu te mai poate face fericit. Numai visele te-ar putea face fericit. Numai iluziile spre o lume fantastica imposibil de realizat ar putea sa te faca sa fericit. Tocmai speranta este motivul fericirii tuturor. S-ar putea observa oricand un om pesimist care isi face prea mult griji ca nu este deloc fericit. Sperantele lui sunt moarte, merge cocosat pe drum cu privirea plecata,rusinat de faptul ca nu are sperante. Omul cu un zambet tot timpul pe fata si care pur si simplu se lasa dus de viata si lipsit de griji va fi tot timpul macar putin fericit. De ce? Pentru ca nu ii pasa de toate detaliile mici si nesemnificative ale vietii. Poate asta este mai bine.

Nimeni nu s-ar putea declara in totalitate fericit. Pot fi zile cu fericire mai multa sau pot fi zile cu mai putina fericire. Uneori vremea poate influenta asta. Cand ziua este ploioasa, blocurile mai gri ca niciodata, cerul alb,strazile gri,oamenii albi negri,cersetorii nenorociti, aurolacii cazuti pe sacii de gunoi, nu poti sa fii fericit. Nu poti fi atat de nepasator cat san u observi si sa nu te intristezi. Cand e soare si totul prinde culoare, cand vezi iarba de un verde smarald, cand gerul e bleo si soarele auriu,cand blocurile devin multicolore,cand oamenii au haine din ce in ce mai extravagante(da aici ma refer la doamne demult trecute peste varsta decentei care au o frizura punk si unghii negre) totul devine mai vesel si te indeamna sa speri.

Ce este fericirea? Este atunci cand speri,cand vrei sa fii fericit si iti folosesti toate puterile de care esti disponibil tocmai pentru a fi fericit. Cand tot ce ti-ai fi dorit in viata iti este indeplinit si cand te simti important .