Inside life

Sunt Irwin sisunt un pliculet de ceai de la Twinings. Aroma mea e de apple, cinnamon & raisin. Una din preferatele stapanei mele. In fiecare zi stau la barfa cu celelalte pliculete de ceai din cutia mea. Analizam bucataria din unghiul nostru. Deasupra noastra sta un cuptor cu microunde din care tot timpul miroase a cascaval topit. In dreapta noastra sunt multe alte ceaiuri, dar se pare ca nu stapana noastra le bea. Ba din contra, pare sa aiba un fel de repulsie totala de fiecare data cand le vede. Insa domnul casei se pare ca le ia, cu un zambet fortat dar le ia. Nu o sa inteleg niciodata de ce.

Sub noi, la baza dulapului pe care stam, se plimba zi de zi o pisica. Ea ori mananca ori nu mananca. Cert e ca are tot timpul ceva de spus, chiar daca farfuria e plina. Tipic, s-a acomodat repede cu familia asta.

Cutia noastra ramane tot timpul deschisa, pentru ca stapana ne intelege ca avem nevoie de subiecte de barfa. Spre exemplu, ieri una din damele casei gatea ceva, si din neant a inceput sa planga. Nu canta nimic in radioul bucatariei, nu spunea nimeni nimic. S-a uitat peste niste poze de pe dulapurile mari vis-a-vis de noi si a inceput sa planga. E trist cum o casa atat de frumoasa poate sa inghita atatea tristeti.

Dupa aia vine stapana noastra. Ea e singura care ne bea. Cred ca a dezvoltat un fel de simpatie pentru mine. De fiecare data cand se apropie, stiu ca ma priveste exact pe mine. Sunt al 6lea pliculet din stanga. Si totusi evita de fiecare data, si o vad cum sopteste usor: Nu astazi, Irwin. Curios e de unde imi stie numele. N-am facut niciodata cunostiinta propriu zis. Si privesc dupa aia cum si ea melancolica isi face ritualul: pune apa la fiert, tot timpul toarna din ibric macar un strop de apa inapoi in chiuveta. Dupa care, pune o lingurita plina de miere intr-una din canile ei gigantice. Nu stiu de ce prefera una atat de mare, pentru ca oricum o umple doar pe jumatate. Si asteapta... Se joaca cu pliculetul in jur de 5 minute. Cred ca ar trebui sa o cronometrez o data. Nu lasa niciodata apa sa clocoteasca, o lasa doar sa fie fierbinte. Atunci adevaratul joc incepe. Dupa ce a turnat apa, pliculetul de ceai are parte de toata distractia. E invartit in toate partile. Face piruete, sarituri... aproape ca e un fel de patinaj artistic. Si stapana are niste ochi atat de mari si expresivi. De fiecare data sticlesc de un fel de voiosie cand se joaca cu pliculetul. Si ne invata pe fiecare un vals atat de frumos.
Uneori parca auzim un fel de melodie lenta, cum erau in desenele cu Tom si Jerry. Da, ne mai uitam si noi cand deschide televizorul din bucatarie.

Cam asta e viata noastra. Nu pot sa o etichetez ca una trista sau vesela. Dar tare as vrea sa stiu ce e cu ceaiurile de langa noi.