De dragobete(2)

Pozele mele de avatar care de vreo 2 sapt le invart doar pe astea 3.
Da,stiu ca titlul n-are nicio legatura.

De Dragobete.

I can't help the fact I feel like shit.
Am sa incerc sa fie ultima chestie tampita care o scriu, dar ma simt atat de deprimata din niste motive atat de puerile.
Cred ca starea asta este multumita cuiva foarte drag mie care toata ziua a trebuit sa se planga din motive gen 'vreau si eu sa dau inimioara mea(de carton,data de cei care au organizat niste asa zise Dragobete in liceu) cuiva' si 'vreau si eu sa primesc un balon' si 'vreau si eu sa dansez dansuri tampite'. Nu credeam ca am sa ajung afectata din cauza asta. Si imi pare rau ca totusi sunt, pentru ca stiu ca daca totusi ar fi existat cineva care sa imi ofere mie toate astea, ori n-ar fi fost sentimentul destul de puternic, sau cel putin nu din partea amandurora. Sau daca ar fi fost, ziua ar fi trecut ca oricare alta si am fi ras amandoi de aceasta zi. Dar totusi ar fi facut diferenta daca era macar.
Ma gandeam, nici macar sa dau inima ca sa fie data doar n-am avut cui. Singura chestie care am putut sa o fac a fost sa imi prind inima de carton de sireturile de la adidasi(mersi alex de idee) ca sa o las sa fie calcata, pentru ca simt ca mai mult de atat nici nu merita.
Si trebuie sa merg la nora, si de 2 saptamani abia astept sa merg, nu stiu exact de ce, dar titlul piesei imi suna atat de dragut, ca am zis ca merg indiferent. Acum sunt atat de deprimata, nu am o senzatie buna despre dupa amiaza aceasta mirifica. Simt ca ar trebui sa dorm. Sau poate sunt doar cele 3 teste date in 2 zile(da, nu e mare chestie dar epuizant pentru mine) Am si o melodie care merge la perfectie in casti.

"Ce frig e-n mine astazi
Si simt cum o sa cada
Ninsoarea peste mine
Si peste calendar.

(bla bla)
Iarna ai venit fara sa ma-ntrebi
Daca sufletul meu te mai vrea astazi
Te implor sa pleci
Sunt destule ierni
De cand ninge in inima mea."

Cat iubesc eu iarna si toate traditiile de iarna, si totusi, atat o urasc acuma, si vreau doar sa fie soara, sa simt ca sunt incalzita, daca nu de cineva, atunci de ceva. Mare prostie ca scriu toate astea aici, pentru ca nu fac altceva decat sa ma plang de acelasi motiv care oricum n-o sa se schimbe doar pentru ca vreau eu. Si eu care credeam ca am ajuns sa ma obisnuiesc cu ideea.

Whatever.

Pauza publicitara. *Ecran Negru*

Acum stiu, my place is not here:)
This blog shall remain, but no longer other posts. at least until my selfconfidence says so. Good bye now.

don't seem to care?

Si iata cum retraiesc aceleasi lucruri. Totul e o bucla infinita, si nu se blocheaza nenorocita, cat sa dau un alt+ctrl+delete. Nu se blocheaza cat sa inchid tot si sa reiau totul de la 0.
Defapt o iau de la 0 in fiecare zi, insa nu cum as vrea eu. Pe moment traiesc cu impresia ca totul e ok insa va revad pe voi cum erati candva si cum sunteti acum. Si nu imi place cum sunteti voi, implicit nu-mi place si de mine, dar incerc sa raman cat de cat constanta, incerc sa iubesc ce am.
As vrea sa spun anumite lucruri despre oamenii cu care umblu, despre prietenii mei, dar cel mai probabil am sa regret daca ast face asta. Asa ca am sa ma abtin.
Despre prietenii mei cu care ma intalnesc mai rar, as vrea sa le spun doar ca mi-e dor de ei, fiecare dintre ei, pentru ca prin ironiile voastre si prin felul vostru de a va bate joc de mine imi demonstrati un lucru care evident nu il veti recunoaste niciodata. Si nici nu am sa il spun aici, pentru ca daca din intamplare veti citi asta, ati spune ca sunt intr-un moment mai delicat al lunii, sau intr-o ora nepotrivita, dupa cateva pahare de vin.
Mi-e dor de voi nenorocitilor, mi-e dor de banca noastra de afara. Banca noastra e ocupata de alti teribilisti care abia trec prin liceu, sau de niste tocilari care isi invata lectiile pentru diverse ore. Unde mai sunt glumele despre Rozi si despre ochiul lu Ficuta, unde mai este simtul ala al umorului ironic care imi lipseste cumplit.
Mi-e atat de ciuda ca suntem atat de influentabili si ne schimbam dupa vant, si voi nu realizati asta. Puteti sa spuneti ca sunt copil si ca ar trebui sa ma maturizez, ca la urma urmei ar trebui sa fac asta, dar vreau sa ma maturizez din alte puncte de vedere, nu cum faceti voi.
Hardcore. Chestia asta am sa o inteleg numai eu, nici nu m-as obosi sa o citesc in locul altcuiva..

Am sa las o concluzie : Mi-e dor de trecut, mi-e dor de el mai mult ca niciodata, urasc prezentul, si viitorul nu-mi suna bine.