ceai, viață și alte cele.

Heh. N-am mai scris demult, dar ceva se întâmplă că de câteva zile intru în mod constant și parcă din reflex aici, nu știu exact de ce. Poate caut ce am fost sau alte dramatisme de genul ăsta. Nu spun că mă întorc, doamne ferește. De fapt, nu cred că spun nimic. Stau cu un ceai care îmi ciupește limba câte puțin cât îl beau. Și o carte primită la împlinirea de douăj' de ani. O tot las cam la fiecare paragraf, și folosesc cardul ca semn de carte. Și mă gândesc între timp că aș putea să economisesc destul cât să îmi iau Kindle-ul ăla cu care mă tot bate Remus la cap să-l iau. Bine, drept că mi-am format o mică obsesie pentru kindle și caut oferte de peste tot. Băi, am cunoscut de-a oameni în ultimul timp... care mai de care. Știu sigur că mi-am propus la un moment dat să îi iau ca atare, să nu-i judec, să le acord mai multă încredere din prima. N-am chef frate să stau o sceptică și juma'. Da' totuși, cum pot face asta fără să mai fiu dezamăgită? Things just happen. Cred că e învățătura pe care mi-o acord din ultimele luni, ani, whatevs. Nu se întâmplă pentru că faci tu ceva sau ai intrat într-un cerc vicios. Dacă ai intrat în el, mișcă-ți fundu și ieși de acolo. Ia pe bune sfaturile, dar prima întrebare pe care trebuie să ți-o pui e dacă te va ajuta sau nu, sau dacă se încadrează în valorile tale morale. Dacă nu, poți să te oprești acolo. Aș putea să îmi mai dau singură sfaturi destule aici, dar mi-e teamă că poate apare cineva din greșeală și citește. Continuarea e găsibilă într-un document word pe desktop. Figure it out. Edit: am lăsat cartea aia. M-am apucat de Femei de Bukowski. Îmi place sentimentul de a începe o carte nouă. Parcă îți iei viața de la capăt pentru puțin.