De Dragobete.

I can't help the fact I feel like shit.
Am sa incerc sa fie ultima chestie tampita care o scriu, dar ma simt atat de deprimata din niste motive atat de puerile.
Cred ca starea asta este multumita cuiva foarte drag mie care toata ziua a trebuit sa se planga din motive gen 'vreau si eu sa dau inimioara mea(de carton,data de cei care au organizat niste asa zise Dragobete in liceu) cuiva' si 'vreau si eu sa primesc un balon' si 'vreau si eu sa dansez dansuri tampite'. Nu credeam ca am sa ajung afectata din cauza asta. Si imi pare rau ca totusi sunt, pentru ca stiu ca daca totusi ar fi existat cineva care sa imi ofere mie toate astea, ori n-ar fi fost sentimentul destul de puternic, sau cel putin nu din partea amandurora. Sau daca ar fi fost, ziua ar fi trecut ca oricare alta si am fi ras amandoi de aceasta zi. Dar totusi ar fi facut diferenta daca era macar.
Ma gandeam, nici macar sa dau inima ca sa fie data doar n-am avut cui. Singura chestie care am putut sa o fac a fost sa imi prind inima de carton de sireturile de la adidasi(mersi alex de idee) ca sa o las sa fie calcata, pentru ca simt ca mai mult de atat nici nu merita.
Si trebuie sa merg la nora, si de 2 saptamani abia astept sa merg, nu stiu exact de ce, dar titlul piesei imi suna atat de dragut, ca am zis ca merg indiferent. Acum sunt atat de deprimata, nu am o senzatie buna despre dupa amiaza aceasta mirifica. Simt ca ar trebui sa dorm. Sau poate sunt doar cele 3 teste date in 2 zile(da, nu e mare chestie dar epuizant pentru mine) Am si o melodie care merge la perfectie in casti.

"Ce frig e-n mine astazi
Si simt cum o sa cada
Ninsoarea peste mine
Si peste calendar.

(bla bla)
Iarna ai venit fara sa ma-ntrebi
Daca sufletul meu te mai vrea astazi
Te implor sa pleci
Sunt destule ierni
De cand ninge in inima mea."

Cat iubesc eu iarna si toate traditiile de iarna, si totusi, atat o urasc acuma, si vreau doar sa fie soara, sa simt ca sunt incalzita, daca nu de cineva, atunci de ceva. Mare prostie ca scriu toate astea aici, pentru ca nu fac altceva decat sa ma plang de acelasi motiv care oricum n-o sa se schimbe doar pentru ca vreau eu. Si eu care credeam ca am ajuns sa ma obisnuiesc cu ideea.

Whatever.