Crize

Si a ajuns sa fie februarie. Personal tind sa cred ca e cea mai bizara luna din tot anul. Luna cu 14 si 24, 14 cel mai important probabil, pentru toti.
Niciodata nu mi-a placut in mod special, nu doar pentru faptul ca nu era cineva langa mine la acea data, pur si simplu mi s-a parut o alta metoda de marketing, o alta metoda de a trimite felicitari prostesti pentru cei care chiar ii placi.
Mi-aduc aminte de un episod din Simpsons cand isi dadeau copii de gradinita felicitari facute pe loc cu creioane si carioci in care spuneau cate cuiva din clasa ca il/o place.
Insa acolo reactiile erau altfel, se vede diferenta de mentalitate.
Tin minte ca am facut asta in clasa a 3a sau a 4a. Pentru ora de engleza. Insa consecintele au fost ca atare: jumatate de clasa a aflat cine era anonima care i-a dat lui T. felicitarea. Au urmat cateva luni de cantece stupide gen 'tarzan and jane sitting in a tree k-i-s-s-i-n-g' doar ca pe o varianta romaneasca si mult mai puerile si mai putin amuzante.
Mi-e dor desigur, de anumite lucruri din trecut. Mi-e dor sa fie iarna, cu zapada alba de la care sa orbesti, sa mergi pe strada si sa auzi cum apesi pe zapada cand mergi, sa iti ninga pe gluga, si cand intri la caldura sa te simti mai bine decat acasa. M-am saturat de trotuare gri si umede, de frigul ce-mi starneste robinetul interior nasului.
M-am saturat de bani aruncati pe tampenii si lipsa acestora in mod desavarsit. As vrea uneori sa ma intorc in zilele alea, cand poate nu aveam prieteni, dar totul era lipsit de drama si de stres, totul era mai simplu si fara inteles, si nu trebuia sa imi pese de chestiile de adulti, in mod desavarsit de cele de adolescenti.
Vreau doar sa o am pe doamna invatatoare in fata, cu vocea ei blanda, care sa ma invete sa citesc desi stiam deja sa fac asta, si care sa ma invete sa scriu, desi stiam majoritatea literelor.
Vreau sa imi primesc bulina neagra pentru neatentie si vreau sa ma iau la paruit pentru jucarii.
Si totusi, nimic posibil.