Romani. Un popor pesimist

Ce este un popor, la urma urmei? Este o societate. O grupare de oameni, care traiesc pe aceeasi suprafata, vorbind aceeasi limba.
Da, aceste conditii le indeplinim, nu in totalitate, dar le indeplinim.
Ce inseamna un popor pesimist? Un popor care este comod, care prefera sa traiasca acelasi destin de nenumarate ori, fara a schimba ceva doar din cauza ideii preconcepute ca un singur om nu ar putea schimba situatia unui popor intreg.
Corect, dar suntem atat de multi care ar dori o schimbare, insa datorita acestui pesimism, acestei idei preconcepute cum am numit-o, destinul va fi acelasi.
Pesimismul nu este doar o stare generala, este atractia de energii negative. Ati mers vreodata pe strada, si ati simtit cum intr-adevar blocurile sunt gri, cerul innorat, asfaltul decolorat? Ati simtit cum toate emana o energie negativa, influentand astfel o zi intreaga?
E un efect constant asupra oricarui roman. De aceea aceasta situatie, de aceea multi se abtin de la a riposta, sau a incerca sa schimbe ceva din soarta poporului sau. Cei mai multi fug de aceasta responsabilitate, mergand in tari straine, deoarece, evident, sunt conditii mai bune, din punct de vedere financiar dar si pe celalalte planuri.
Alt exemplu pentru care romanii sunt un popor pesimist? Revolutia din 1989. Cati ani de comunism ne-au trebuit pentru ca pana la urma cineva care nici macar nu era roman, sa porneasca aceasta revolutie. Cati ani de suportat toate cozile infernale de la ora 4-5 dimineata, ante meridian, de stat la lapte si carne, care era dozata au trebuit, pentru ca toti sa se intoarca impotriva? Poate unii din voi pot afirma asta din amintirile parintilor.
Desigur, toate acestea se vor schimba in momentul in care toti oamenii de politica vor cunoaste un nou inceput, cei vechi vor avea un sfarsit, cei noi un inceput. Sa speram ca cei care vor veni ne vor face un popor mai putin pesimist.