Si-am ajuns si-aici

Am rupt ultima fila de calendar, am tras o linie la toate, am inceput o lista de 'to do for this year'. Am crescut, am iubit, am urat. M-am schimbat teribil.
Uite dragul meu ninge, pentru noi ninge. Pentru ca tu nu esti aici si n-ai sa fii pentru multa vreme. Pentru ca n-ai sa ma inviti niciodata la dans, pentru ca n-ai sa fii niciodata aici sa ma tii de mana cand voi avea nevoie cel mai tare de asta. N-ai sa ma strivesti de pieptul tau, nu vei fi niciodata destul de aproape incat sa-ti pot sopti numele.
Pentru ca mi-e dor de tine, cumplit, pentru ca ai disparut si m-ai lasat singura.
Acum dansez singura, mai bine decat cu tine, macar nu te mai calc de picioare.
Iti strig numele, anemic, chiar daca tu nu auzi.
Acum ma plimb singura pe strazi, si imi imaginez stangerea ta puternica de mana.
Imi amintesc de tot... de la parfum pana la cele mai mici gesturi. Ticul tau de a pocni degetele intr-un ritm placut, cosurile tale care te ingrijorau desi erau practic invizibile, strada noastra, pe care ma duceai tot timpul, chiar daca era total diferita de unde trebuia sa ajungem noi.
Cant un acord fals, si-am sa-l cant pana va suna perfect. Pana va suna normal.
Scriu pe o tablita, si nu-mi pasa ca scartaie creta, am sa scriu pana se toceste si va suna mai putin enervant.
Am sa beau pana ultima picatura din sticla va disparea, am sa sun pana cand creditul mi se va termina, am sa strig pana voi avea avea cea mai oribila raguseala din univers, in clipa aceea.
Toate acestea pana cand ai sa apari, macar sa ma rogi sa termin.
Pentru ca nu ai fost niciodata aici cand trebuia, si pentru ca de fiecare data cand aruncam o piatra in rau, ma gandeam la tine, nu pentru ca ar fi avut vreo legatura, ci pentru ca eram singura.

Toate astea pentru tine. Care nu vei fi niciodata, dragul meu.
Pentru ca nu existi.