Post fara titlu

Mi-ar place sa fiu un jukebox, din ala din anii 50 cred?
Sa cant, si sa se nimereasca melodia la fix pentru multi. Sa ma transpun in sentimentele oamenilor, sa atrag oameni la dans. Un jazz calm, usor de dansat, pe gustul tuturor. Sau un rock agresiv brusc, care face pe oricine sa tresara, sa urasca melodia la inceput pentru agresivitate, sa o iubeasca pana la urma din acelasi motiv.
Sa incep sa cant fix cand e nevoie, nu neaparat sa fie inserata o moneda ca sa cant. Sa fiu motivul principal pentru care intri intr-un local, doar ca sa asculti ce melodii mai scoate acel jukebox.
Sau as putea fi o rama foto. Alba,neagra,de lemn,plastic. Ce conteaza forma, textura? Ce conteaza ca nu se potriveste cu restul camerei? N-ai cum sa nu indragesti o rama foto. E plina de amintiri, zambesti cand o vezi, e adorabila. E perfecta pe un anumit raft, din cand in cand o stergi de praf. Nu cer multe,doar sa fiu admirata.
Nu. Vreau...vreau sa fiu o sina de metrou. Sa fiu locul unde multi aluneca si mor. Sa fiu vinovatul si suspectul principal pentru o crima, dar fara sa fiu acuzata pentru asta.
Nu, e trist, nu vreau sa am o viata trista...
As putea fi un tramvai dragut, nu foarte aglomerat, util pentru multi.... Unul vechi, vintage, depozit de amintiri, saruturi furate, certuri inutile. Depozit de iubiri ascunse si intersize, inca de pe vremea anilor '70. As putea fi atat de dorita.

Sau as putea sa fiu doar eu.