marți, 16 martie 2010

Oh, grow up!

E atat de ciudat sa redecorezi cand esti la o varsta fragila si usor atasabil de obiecte...
Am hotarat dupa cativa ani buni, cu o camera plina de poze si postere(nu postere cu formatii stupide, postere de la evenimente la care am participat sau am organizat), biletele, memorii inconjurandu-ma, am realizat ca totusi atatea memorii in doar 4 pereti e prea mult pentru un adolescent pierdut si confuz si care are inca multe de invatat despre viata.
Am dat jos tot, am strans toate memoriile acestea intr-un loc, cel putin sa fie ascunse in marea parte a timpului, sa le vad doar cand chiar imi este dor... Si e foarte dureros sa faci aceasta "redecorare". E un fel de a da cu vopsea peste inima, incercand sa ascunzi ca era rupta pe alocuri. E dureros cand dupa multi ani esti obisnuit sa te intorci sa te uiti la camera, si sa iti sara in ochi toate, sa iti aduci aminte in fiecare zi de tot... Cred ca de-aia adultii devin uituci, pentru ca sunt obisnuiti sa ingroape toate lucrurile care dor pentru ca au trecut, sa le ingroape intr-un sertaras care e mai bine sa nu se deschida tot timpul. Mi se pare atat de gol sa vad un dulap simplu, cu o oglinda pe el si atat. Dar e ca si cum mi-as spune "it's time to grow up". E timpul sa renunt la toate prostiile care da, inviorau camera, dar nu stiu cat bun mi-aduceau mie.
Devine o camera simpla si matura. De ce prin simplitate definim maturitatea? Pentru ca probabil asta inseamna sa fii matur, sau cel putin intelept. Pentru ca la un moment dat deciziile cele mai bune sunt cele simple. Cele in care eviti tot dezastrul, toata drama, te axezi pe exact ce trebuie si o iei pe calea cea mai scurta. Asta doar pentru a ramane cat de cat calm, lipsit de agitatie si pentru a evita un stop cardiac la o varsta ambigua pentru asa ceva.
Cel mai probabil, apar multe semne de intrebare dupa articolul asta, dar ma simt cum incerc constant sa-mi reamintesc ca e timpul sa cresc, si sa las copilariile in urma, sa consider un capitol incheiat si sa pornesc pe drumul deciziilor. Now ain't that a bitch.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Hey, kiddo, you're one of the most mature people i've ever met, and you're one year younger than me...

stop wanting to be mature! Cauta si ia de citeste "Igiena asasinului" ca sa intelegi ca maturitatea nu e de dorit mai niciodata...just B U.

sper ca peretii tai acum goi sa fie casa unor noi postere, pe care nu ai fi avut unde sa le pui ;)

hugs from your far-away friend!
+ a wink and a smile!
P.S: la "verificarea cuvintelor" trebuie sa scriu "emoids" :))

Unknown spunea...

Imi place ceea ce scrii, tine-o tot asa.

adi spunea...

chiar ma gandeam zilele astea ca singura chestie care mi-a lipsit din copilarie a fost o camera a mea, din care sa fac ce vreau. probabil de aia mi-e greu sa accept simplificarea vietii.(pe scurt sunt de acord cu ideea ta)
meriti tati aplauzele

Anonim spunea...

eu cred ca nu trebuie sa te fortezi tu sa cresti. nu trebuie sa iti impui sa nu mai fii copil..de fapt, copii nu mai suntem de mult timp, doar ca avem mai mult din copii de altadata decat maturii care ne inconjoara. si ei tanjesc dupa asta. asa ca nu te chinui sa cresti. o sa ai timp toata viata sa fii "un om mare".

Stefan spunea...

toti peretii poarta urmele adolescentelor idolatre...