Suffocating

Stadiu: mentally chalenged
Stau de cateva zile in patul meu, cu o patura de iarna care ma mentine calda pentru cateva ore, vizionand prea mult Sex and the City pentru un om cu prea multe de rezolvat in prea putin timp. Am vazut in doar 2 zile un sezon intreg. Simt ca e singura chestie care ma face sa uit de ale mele, sa ma implic in altele si sa ajung intr-un final tot mai dezamagita de mine, pentru ca realizez cat de neemancipata sunt, si ca n-as putea sa ma descurc singura.
Nu e pentru ca as considera ca ceea ce fac nu are vreun rost, insa tind sa ma duc sa fac numai ceea ce nu imi face placere si care nu ar aduce niciun avantaj pe viitor pe planurile mele financiare, sociale, familiale, bla bla bla.
Simt ca tot ce stiu sa fac este sa imping oamenii dincolo de peretii mei, si sa pun un semn cu 'do not disturb' pe clanta. Simt ca oamenii cei mai importanti nu sunt aici langa mine sa ma ajute sa trec peste anumite faze de probabil adolescenta.
Mi-e ciuda cand realizez ca peste tot sunt doi oameni. Doi oameni care ies in oras, doi oameni care se plimba romantic pe insula, doi oameni care urca niste scari. Nici macar o data n-am reusit sa vad de ceva luni incoace un om singur. Decat pe mine.
Nu vreau neaparat ceea ce multi vor acum, mai ales la caldurile care sunt. Nu vreau lust, nu vreau dragoste, pentru ca m-am saturat de rahaturi emotionale. Pardon my french.
Nu vreau sa ma plang ca nu mi-am gasit sufletul pereche pentru ca defapt nici nu-mi pasa de asta. As vrea sa stiu ca nu sunt absolut singura, si mai ales nu intre 4 pereti vopsiti ca sa isi ascunda defectele. Nu vreau intr-un final sa raman doar eu si monitorul si castile. (evident si celelalte chestii care fac in asa fel sa pot vedea Satc, dar astea-s detalii tehnice)
As vrea ca semnul de carte sa ajunga la ultima coala, sa gasesc o finalitate la ceea ce am acum. As vrea sa iau primul tren spre Bucuresti, sa ma duc imediat la B'estfest, sa termin cu ceea ce ma enerveaza mai tare, sa treaca si festul, nu pentru ca nu mi-ar place da am obosit de-a binelea sa caut sa muncesc tot timpul si sa nu-mi fie recunoscut, pentru ca se nimereste sa nu muncesc atunci cand sunt verificata.
Whatever.
Cred ca exista o parte buna si din toate astea. Macar acum papucii mei se asorteaza cu singura rochie care o ador. Nu ca toate intamplarile astea ar fi albastrit papucii mei sau ar fi facut rochia mea mai frumoasa. Pur si simplu asta e printre putinele lucruri care ma mai incanta cu adevarat.