Inocenta nu-si mai spune cuvantul. A disparut de peste tot. De-ajuns ca la liceu, inocenta este deja data disparuta, nici macar printre cei mici nu mai vezi asta. Ma dezamageste ideea ca vor sa se maturizeze atat de repede, sa fie ca 'aia mari'. Cand vad pe cate un pici de a 3a pe la un colt cu tigara in gura, fete care nici nu ajung intr-a 5a si au avut deja 4 relatii. La fel si baietii. Cocalareala grava peste tot.
Copii mici nici macar nu mai au teama aia de cei mai mari. Si inteleg sa nu le fie teama de cei care au ceva de spus contra lor...dar nu sa se ia din proprie initiativa de fetele de 2 ori mai mari decat ei si ca varsta si intaltime. (Evident, asta am patit-o azi si de-aia o zic aici. )
Eu intr-a 5a traiam cu impresia ca tot ce zboara se mananca, ca oamenii sunt atat de buni, si putini sunt aia rai. Traiam ca in basme, cu ideea ca eu sa fiu buna, sa nu raspund urat oamenilor, sa imi respect parintii, sa cred in Dumnezeu, sa nu fur, sa nu injur, etc. Desigur, nu tot timpul imi reusea .. deja incepusem sa raspund parintilor, deja treceam prin primele etape ale pubertatii, si deja mi se pareau multe nedrepte. Dar cred ca inca credeam ca in viata voi avea o sursa infinita de dulciuri si de bunatati. Si ca sunt doar anumite perioade.
Acum imi dau seama cat de puerila eram. Nu regret, in niciun caz, dar pentru vremurile astea, se pare ca eram prea puerila. Deja a fi 'mare' e la moda. Imi pare rau pentru astia micii care au senzatia ca asa e mai interesanta viata. Si ca nu au cum sa-si dea seama ca e mai frumoasa cand esti mic,dragut si inocent.
Acum am 16 ani, si regret in fiecare zi ca nu m-am nascut cu 30-40 de ani in urma. Nu ajung mizeriile din politica, care indirect ne afecteaza si pe noi din ce in ce mai tare. Acum sunt mizerii si printre multimea de oameni cu care ai de a face in fiecare zi.
We're going down down down... [gen, ne ducem rau pe rapa, foarte rau]. Si nu cred ca se poate face ceva pentru a schimba asta. Oricate sperante as avea eu ca totul se poate face cu putina vointa, incep sa ma indoiesc, cel putin daca un singur om vrea asta, nu cred ca ar putea avea un efect..oricata vointa ar avea.
Oh well.. inca o zi.
If you don't like something change it. If you can't change it, change your attitude. Don't complain.
marți, 4 noiembrie 2008
luni, 3 noiembrie 2008
Calendar peste calendar
E atat de ciudat sa revezi datile astea. Sunt peste tot. Calendare, caiete, jurnal(da, detin un jurnal ciudatel), tabla... commenturi pe hi5.
E ciudat ... difera doar anul. Cate s-au putut schimba intr-un singur an. Relatiile mele cu oamenii sunt total diferite, eu am un mod total diferit de gandire. Bine,era normal sa se intample asta, doar ca privesc altfel multe situatii. Si imi pare rau cand ma gandesc ca ma schimb atat. Ca ma maturizez. Da, si iata cum ajungem din nou la subiectul timp si schimbare, de care toti se tem acuma, si de care toti se feresc. Nimeni nu vrea sa creasca. Nici eu.
Ma sperie ideea de tigani de 12-13 ani care scuipa fete in fata, de copchii ai strazii perversi care freaca bete intre picioare (not kidding, surse reale:| ) din Bucuresti...dar in acelasi timp, abia astept. Pentru ca m-am plictisit de Bacau, m-am plictisit de aceleasi locuri de vizitat. M-am plictisit sa nu pot sa merg pe insula decat vara, si iarna doar in subway. M-am plictisit sa ma stresez cu fizica vietii, cu chimia si cu toate.
Vreau sa ajung acolo, unde nu mai conteaza daca ai caiet sau pix. Nu conteaza daca te duci sau nu. Nu conteaza daca e vara sau iarna. Poti sa faci ce vrei. Mai putin terasa La Motoare care se inchide pe timpul iernii din cate am inteles.
Vreu sa ma duc iar in varful unui munte, deasupra norilor, sa alerg ametita si sa tip dume tampite ale youtube-ului si sa nu-mi pese ca rad ceilalti de mine, chiar si generatia de cocalari-boboci. Sa fiu doar eu, si sa nu-mi simt picioarele, si sa tip de fericire, si sa fie remediul tuturor problemelor.
Si-as vrea sa mai innot in marea sarata si tulbure, sa fac ca o sirena pe sub apa, sa fiu mandra ca stiu sa innot si sa fac pluta fara cursuri speciale. Sa fiu mandra ca sunt libera. Chiar daca in curand multe din libertati aveau sa-mi fie furate.
Ce se-aude in casti? You can't always get what you want. Oh, destin, esti atat de ironic uneori.
E ciudat ... difera doar anul. Cate s-au putut schimba intr-un singur an. Relatiile mele cu oamenii sunt total diferite, eu am un mod total diferit de gandire. Bine,era normal sa se intample asta, doar ca privesc altfel multe situatii. Si imi pare rau cand ma gandesc ca ma schimb atat. Ca ma maturizez. Da, si iata cum ajungem din nou la subiectul timp si schimbare, de care toti se tem acuma, si de care toti se feresc. Nimeni nu vrea sa creasca. Nici eu.
Ma sperie ideea de tigani de 12-13 ani care scuipa fete in fata, de copchii ai strazii perversi care freaca bete intre picioare (not kidding, surse reale:| ) din Bucuresti...dar in acelasi timp, abia astept. Pentru ca m-am plictisit de Bacau, m-am plictisit de aceleasi locuri de vizitat. M-am plictisit sa nu pot sa merg pe insula decat vara, si iarna doar in subway. M-am plictisit sa ma stresez cu fizica vietii, cu chimia si cu toate.
Vreau sa ajung acolo, unde nu mai conteaza daca ai caiet sau pix. Nu conteaza daca te duci sau nu. Nu conteaza daca e vara sau iarna. Poti sa faci ce vrei. Mai putin terasa La Motoare care se inchide pe timpul iernii din cate am inteles.
Vreu sa ma duc iar in varful unui munte, deasupra norilor, sa alerg ametita si sa tip dume tampite ale youtube-ului si sa nu-mi pese ca rad ceilalti de mine, chiar si generatia de cocalari-boboci. Sa fiu doar eu, si sa nu-mi simt picioarele, si sa tip de fericire, si sa fie remediul tuturor problemelor.
Si-as vrea sa mai innot in marea sarata si tulbure, sa fac ca o sirena pe sub apa, sa fiu mandra ca stiu sa innot si sa fac pluta fara cursuri speciale. Sa fiu mandra ca sunt libera. Chiar daca in curand multe din libertati aveau sa-mi fie furate.
Ce se-aude in casti? You can't always get what you want. Oh, destin, esti atat de ironic uneori.
sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Before Sunrise
Asta este unul din filmele care m-a marcat prima oara cand l-am vazut, si mai tare acum a 2a oara cand l-am vazut. Poate si pentru faptul ca si eu am trecut prin cele intamplate.
O data as vrea sa mai (re)intalnesc un tip frumos din punctul meu de vedere, care sa ma priveasca din cap pana in picioare, si sa ii ramana ochii atintiti asupra figurii, sa se uite fix in ochii mei inainte si dupa ce ma saruta, sa ma stranga in brate ca si cum n-ar vrea sa imi mai dea drumul vreodata. Sa ma doreasca si sa stie care sunt limitele. Sa imi dea parul la o parte de pe fata atunci cand vorbesc, si sa imi pierd vorbele cand face gesturi de genul. Sa il sarut doar pentru ca nu mai am ce zice. Nu cer romantismul absolut. Nu cer apusuri de soare, rasarituri, nisip, luna,stele, nu cer sa ma ia tot timpul in brate precum se face la nunti si sa ma treaca pragul.. sau alte chestii de genul. Nici nu vreau sa fie visator. Nu vreau sa fie genul 'ai sa vezi ce frumos o sa fie, si o sa avem copii, si lalala si o sa avem o fetita pe numele Adina si un baietel cu numele Andrei'. Nu. Chiar vreau sa il vad misogin, si eu misogina(da, pentru ca nu-mi plac fetele din ziua de azi deloc, dar nici baietii nu-mi plac cum se comporta in cosecinta). Si sa ne contrazicem reciproc pana ajungem la un acord si ne deschidem noi orizonturi, si ne maturizam impreuna. Si vreau sa nu-i pese de oameni, sa nu fie complexat de cum ar putea fi vazut de lume. Sa aiba sperantele la pamant ca eu sa i le ridic. Sa ii zic sa se tunda si el sa sustina clar ca nu se va tunde. Sa poarte ochelari de soare(nu de aia house) intr-o zi de iarna. Sa isi lase barba doar pentru ca ador sa o simt atunci cand ii dau cate un mic sarut pe obraz. Sa se tunda cand il rog sa-l lase, pentru ca imi place sa-mi plimb mana prin firele dese.
Si, pe de o parte... as vrea sa stiu cand sa ma opresc, sa stiu ca nu va fi niciodata ceva perfect pana la capat, ci doar pana la un anumit punct.
Imi pare rau ca am intins cu tine coarda mai mult decat ar fi trebuit. Poate ar fi trebuit sa vorbim unele chestii mai deschis, si poate totul ar fi ramas perfect... si poate totul ramanea doar o amintire frumoasa pentru amandoi. Oricum nu e doar vina mea.
O data as vrea sa mai (re)intalnesc un tip frumos din punctul meu de vedere, care sa ma priveasca din cap pana in picioare, si sa ii ramana ochii atintiti asupra figurii, sa se uite fix in ochii mei inainte si dupa ce ma saruta, sa ma stranga in brate ca si cum n-ar vrea sa imi mai dea drumul vreodata. Sa ma doreasca si sa stie care sunt limitele. Sa imi dea parul la o parte de pe fata atunci cand vorbesc, si sa imi pierd vorbele cand face gesturi de genul. Sa il sarut doar pentru ca nu mai am ce zice. Nu cer romantismul absolut. Nu cer apusuri de soare, rasarituri, nisip, luna,stele, nu cer sa ma ia tot timpul in brate precum se face la nunti si sa ma treaca pragul.. sau alte chestii de genul. Nici nu vreau sa fie visator. Nu vreau sa fie genul 'ai sa vezi ce frumos o sa fie, si o sa avem copii, si lalala si o sa avem o fetita pe numele Adina si un baietel cu numele Andrei'. Nu. Chiar vreau sa il vad misogin, si eu misogina(da, pentru ca nu-mi plac fetele din ziua de azi deloc, dar nici baietii nu-mi plac cum se comporta in cosecinta). Si sa ne contrazicem reciproc pana ajungem la un acord si ne deschidem noi orizonturi, si ne maturizam impreuna. Si vreau sa nu-i pese de oameni, sa nu fie complexat de cum ar putea fi vazut de lume. Sa aiba sperantele la pamant ca eu sa i le ridic. Sa ii zic sa se tunda si el sa sustina clar ca nu se va tunde. Sa poarte ochelari de soare(nu de aia house) intr-o zi de iarna. Sa isi lase barba doar pentru ca ador sa o simt atunci cand ii dau cate un mic sarut pe obraz. Sa se tunda cand il rog sa-l lase, pentru ca imi place sa-mi plimb mana prin firele dese.
Si, pe de o parte... as vrea sa stiu cand sa ma opresc, sa stiu ca nu va fi niciodata ceva perfect pana la capat, ci doar pana la un anumit punct.
Imi pare rau ca am intins cu tine coarda mai mult decat ar fi trebuit. Poate ar fi trebuit sa vorbim unele chestii mai deschis, si poate totul ar fi ramas perfect... si poate totul ramanea doar o amintire frumoasa pentru amandoi. Oricum nu e doar vina mea.
Heavy night
Acum sunt in unul din momentele alea cand am senzatia sunt inutila. Si cand am senzatia ca unii tind sa le pese tot mai putin. Da,da, sigur asta e deja un cliseu auzit de toata lumea, sigur ca asta e o chestie care am simtit-o de atatea ori pe pielea mea. Sigur ca deja m-am obisnuit...dar.. cred ca traiam cu speranta ca eu ma insel. Think instinct said its word.
In fiecare zi mi se reproseaza toate defectele mele. Printre acestea se numara 'nesimtita, egooista,zgarcita' si in special 'naspa'. Cu timpul pur si simplu ma obisnuisem cu ideea ca sunt toate astea dar incercam sa repar.
Very bad move. Do not be selfless! Be selfish! ( imi cer scuze ca o tot dau in engleza, alte cuvinte nu-mi vin si trebuie sa exprim astea) Pentru ca atunci cand vrei sa fii bun te calca toti in picioare si considera ca un amanunt mic este nesemnificativ si inutil de pasat. Poate si eu as fi reactionat la fel. E o reactie in lant la urma urmei i guess.
Nu, n-am sa spun nimic concret despre ce s-a intamplat, pentru ca intamplarea asta va fi data uitarii in curand, subconsitentul criticandu-ma de asemenea cum fac toti 'ai fost fraiera la faza aia' . Da, am fost, dar asta e.
A da, inca o chestie care o regret enorm. Cum din orice petrecere daca nu se da house(haus,hauzz cum naiba se mai scrise acum) nu are farmec. Putin drum and base ii deprima pe toti. Like dudes, that is so sad! Nu-i rock, nu-s manele! E dnb! Nu muriti daca incercati si altceva.
Ma rog, generatia noastra se duce urat de rapa. Si nu, n-am nimic cu cei care asculta house, ma enerveaza doar conceptiile lor despre alte genuri de muzica, si cum au pretentia de la restu sa accepte muzica lor, dar ei sa nu accepte altceva. Cred ca e stadiul ala in care toti isi cauta o personalitate, insa ei se considera mai puternici.
Doamne, de ce fac teorii despre muzica? I'm so passed that age.
Noapte buna pentru cel care chiar citeste asta
In fiecare zi mi se reproseaza toate defectele mele. Printre acestea se numara 'nesimtita, egooista,zgarcita' si in special 'naspa'. Cu timpul pur si simplu ma obisnuisem cu ideea ca sunt toate astea dar incercam sa repar.
Very bad move. Do not be selfless! Be selfish! ( imi cer scuze ca o tot dau in engleza, alte cuvinte nu-mi vin si trebuie sa exprim astea) Pentru ca atunci cand vrei sa fii bun te calca toti in picioare si considera ca un amanunt mic este nesemnificativ si inutil de pasat. Poate si eu as fi reactionat la fel. E o reactie in lant la urma urmei i guess.
Nu, n-am sa spun nimic concret despre ce s-a intamplat, pentru ca intamplarea asta va fi data uitarii in curand, subconsitentul criticandu-ma de asemenea cum fac toti 'ai fost fraiera la faza aia' . Da, am fost, dar asta e.
A da, inca o chestie care o regret enorm. Cum din orice petrecere daca nu se da house(haus,hauzz cum naiba se mai scrise acum) nu are farmec. Putin drum and base ii deprima pe toti. Like dudes, that is so sad! Nu-i rock, nu-s manele! E dnb! Nu muriti daca incercati si altceva.
Ma rog, generatia noastra se duce urat de rapa. Si nu, n-am nimic cu cei care asculta house, ma enerveaza doar conceptiile lor despre alte genuri de muzica, si cum au pretentia de la restu sa accepte muzica lor, dar ei sa nu accepte altceva. Cred ca e stadiul ala in care toti isi cauta o personalitate, insa ei se considera mai puternici.
Doamne, de ce fac teorii despre muzica? I'm so passed that age.
Noapte buna pentru cel care chiar citeste asta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)